poetry…
Vitalie Sprînceană
(un fel de versuri)
renunț să mai scriu poezie
e un fel de a spune că am devenit necredincios
* * * *
de mulți ani nu mai visez nimic nou
mă văd doar pe mine prin somn
de parcă nu mi-aș fi destul ziua
* * * *
nihiliștii nu citesc ziare
din ele ar afla doar că lumea încă mai există
December 2nd, 2009 at 9:36 am
Foarte bine faci că renunţi 🙂 (“să scrii poezie”). Renunţarea este cea mai elocventă biruinţă – Hristos cum ia biruit pe toţi, renunţînd la luptă şi recurgînd la iubire!
December 2nd, 2009 at 12:12 pm
foarte faine poeziile, Vitalie! toate 3, în special a 2-a
.-= Ski´s last blog ..Dialog cu voi =-.
December 3rd, 2009 at 2:35 pm
poezia ta ramane invariabila, de parca ai fi scrie un poem in continuu. intuiesc, e o forma de exprimare a gandurilor facand economie de cuvinte… http://www.tiuk.reea.net/18/sprinceana.html
.-= dorel curtescu´s last blog ..De povestit (povesti pentru noi) =-.
January 10th, 2010 at 9:01 pm
versuri albe ,destul de interesant…