calatorie cu pasul pe loc

Vitalie Sprînceană

Am ajuns cumva in SUA. Cand spun cumva, am in vedere un tip specific de evenimente a caror aglomeratie a colorat calatoria transoceanica… Transoceanic, calatorie – sunt si ele doar moduri de a spune, in fapt, toata calatoria a constat in consumul unor chipsuri, sandwichuri, Cola si Pepsi, pentru economy class, si whiskey pentru business class, discutii, filme, muzica ceha (pentru ca zborul Praga-New York e deservit de Czech Airlines), spoturi publicitare pentru Sky Team si, imobilizare aproape fortata pe scaun, prins intr-un rand de vreo 8 oameni lateral si 150 in spate…
de la altitudinea de 10 000 m, pamantul nu e mare treaba, el pur si simplu nu se vede, acoperit fiind de straturi compacte de nori, aranjati in cele mai nastrusnice forme…

oceanul, la randu-i, e mai mult o fictiune pe harta electronica, un suport pe care se misca un punct rosu, decat o realitate palpabila…

in fapt, am stat pe un scaun un drum intreg…nici vorba de rafale de vant care sa sfichiuie fata, ori stropi de ploaie care ar sparge borurile trenciului, rau de mare care ar clatina vasul: calatoria seamana mai mult a film sau a joc electronic pe level-uri, decat a deplasare reala, si abia ajuns la destinatie, ajungi sa intelegi ca pe nesimtite (fie ai dormit, fie ai privit un film) ai ajuns in alta lume…


2 Responses to “calatorie cu pasul pe loc”

Leave a Reply