Am reţinut două idei şi jumătate despre o posibilă reformare a universităţilor, dintr-un articol al lui Mark C. Taylor, “End the University as We Know It“, publicat în The New York Times, ediţia din 27 aprilie.
– remodelarea structurii administrative a universităţii, prin abolirea departamentelor şi catedrelor permanente – acestea vor fi înlocuite cu programe şi asociaţii profesionale centrate, pe cât e posibil, pe tematici „concrete”. Aceste programe dinamice pot fi formate pentru o durată determinată de timp (5-7 ani), după care pot fi modificate, continuate sau stopate… Este posibil să imaginăm astfel de structuri de cercetare configurate în jurul unor teme precum: Mintea, Legea, Puterea, Informaţia, Limba, Spaţiul, Timpul, Media, Banii, Viaţa, Moartea, Binele etc. Fiecare temă ar putea fi o umbrelă ştiinţifică sub care s-ar adăposti cercetători din domenii diferite: ingineri, arhitecţi, filosofi, biologi, antropologi, filologi, programatori.
– restructurarea completă a modului de scriere şi elaborare a disertaţiei (teză de doctor/master/licenţă), astfel încât această să nu fie nu doar un spaţiu al reproducerii/citării/interpretării unor idei/teorii deja validate, ci şi un spaţiu al inovaţiei permanente. Un prim pas ar fi modificarea structurii: azi, unele teze conţin mai multe note de subsol decât text, mai multe trimiteri, mulţumiri şi justificări decât contribuţii originale. O a doua reformă, hotărâtoare, ar permite elaborarea, acolo unde e posibil, unor formate alternative ale tezelor de licenţă/master/doctorat: filmuleţe, prezentări Power Point, proiecte web, text web cu hyperlink-uri inserate, proiectarea unor experimente socio-psihologice etc. Prin aceasta vom favoriza dezvoltarea inventivităţii studenţilor şi ar converti efortul lor în creativitate… E puţin probabil să putem prezenta Critica Raţiunii Pure a lui Kant în format video, dar alte lucruri, precum Fuga de Libertate, Obedienţa, Teoriile Morale, Contractul Social sunt prelucrabile.
– integrarea tehnologiilor informaţionale în procesul de predare-învăţare, de la înregistrări video/audio ale lecţiilor/seminarelor şi publicarea pe net a subiectelor/curriculelor la crearea unor platforme de interacţiune profesor-student: bloguri, reţele sociale, grupuri de discuţie. Anumite lucruri sunt încă imposibile: înregistrările video/audio ale lecţiilor aşteaptă, în Universitatea de Stat din Moldova timpuri mai bune, de vreme ce site-ul instituţiei e încă din epoca de piatră a internetului şi, aşa cum îi stă bine unui site instituţional moldav, jumătate din meniuri/funcţii sunt deja inaccesibile. Pot însă să punctez şi câteva reuşite: pe reţeaua socială Odnoklasniki, specialitatea Antropologie a creat un grup de discuţii propriu, cu forum, imagini şi alte lucruri utile… Mai există şi un blog al antropologilor moldoveni, unul al filosofilor, textele pentru lecturi ale seminarelor Introducere în Filosofie, pe care le fac cu studenţii politologi de la FRIŞPA sunt plasate şi ele pe un blog public astfel studenţii le găsesc mai uşor, şi reuşesc să le citească chiar dacă nu sunt prezente în biblioteca universităţii sau cele municipale, iar studenţii politologi de la IRIM au chiar un grup de discuţii pe yahoo, unde postează texte, cărţi, sugestii, anunţuri… Pe viitor, site-ul etaje.net, elaborat şi îngrijit de Sergiu Bejenari, student în anul I (preBac) vrea să devină locul de întâlnire al antropologilor moldoveni… Deci, veştile frumoase sunt undeva pe drum. Pe cel bun, desigur.
zuper.asa shi trebu.acuma e tare bredova la univeruri
Dar la temă: cineva din oamenii care gîndesc a spus “nu sxistă nici o esenţa care poate rezistă formei”. Toate sistemele sociale, inclusiv învăţămîntul public se închid în circuite birocratice, dacă funcţionează mai mult timp. Pentu a evita acest lucru, ele trebuie din cînd în cînd “zgîlţîite”. Problema (dacă acest cuvînd se potriveşte aici) este că nici un sistem social nu poate funcţiona fără “lanţuri de comandă”, care merg de sus în jos, şi “lanţuri de raportare” care merg de jos în sus. Acestea se “autonomizează” şi încep să funcţioneze pentru a satisface rigorile sale proprii.
Dacă ne uităm mai atent, vom observa că ceea ce se petrece în universităţile noatre calchiază procesele din celelalte segmente ale maşinării statale – “контроль и учет”. Libertatea gîndirii este o stare incompatibilă cu ritualurile care s-au statornicit peste viaţa noastră, una la mînă. A doua, rămîne dilema existenţială. Libertatea este o stare disconfortantă deoarece presupune negarea permanentă a trecutului cunoscut, respectiv sigur, în favoarea unui viitor, neclar, adică periculos.
În SUA, probabil, pot fi construite mecanisme de administrare a învăţămîntului care ar putea satisface şi necesităţile birocratice (în sens pozitiv) şi “tendinţele de sintetizare” a abordărilor ştiinţifice. Cu toate acestea, îmi vine greu să cred că aceasta ar lua forma unui proces revoluţionar.
“restructurarea completă a modului de scriere şi elaborare a disertaţiei (teză de doctor/master/licenţă), astfel încât această să nu fie nu doar un spaţiu al reproducerii/citării/interpretării unor idei/teorii deja validate, ci şi un spaţiu al inovaţiei permanente.”
1. interpretatrea unei idei/teorii deja validade isi are rostul ei, pentru ca o validare nu este niciodata pentru eternitate. Apoi, a oferi o interpretare nu este nici pe departe un proiect facil. Nu exclude inovatia si chiar stimuleaza creativitatea.
2. o teza cu adevarat buna nu este doar un spatiu al reproducerii si citarii, al notelor de subsol si multumirilor, deci nu vad de ce am reforma insasi practica de a scrie teze.
3. pina si reproducerea isi are rostul ei in anumite etape ale dezvoltarii intelectuale. reproducerea nu se reduce la copy-paste.
4. exista limite inerente unei disciplini. poti face un film/scrie o carte/monta un performance in care sa explorezi un subiect filosofic. Asta ar insemna sa fii un artist cu preocupari filosofice, nu un filosof.
imagineazati ca exista cateva institutii care incearca sa se alinieze ideilor expuse de teoreticianul stiintelor educationale pe care l-ai citat, chiar am avut ocazia sa studiez in una dintre ele pentru un an. este vorba de European College of Liberal Arts of Berlin – http://www.ecla.de . genul acesta de institutii sunt avangarda procesului educational, iar ele pot exista doar prin concursul unor sponsori generosi si dezinteresati. Acolo fiecare an de studiu incepe cu o dezbatere intre studenti si profesori pe marginea structurii optime a procesului de invatamant. Se incearca convingerea studentilor ca noile tendinte (de genul celor expuse) se justifica si sunt necesare. De asemenea, sistemul birocratic inerent incearca sa fie invizibil, aproape totul se face pe baza de persuasiune si dezbatere si nu prin interventii ierarhice de sus in jos. Rezultatul este o ambianta mult mai libera care este insotita totusi de o anumita instabilitate ce vine din lipsa impunerii permanente a unor limite rigide. Au fost chiar si cateva ‘revolutii’ interioare, atat in mediul cadrelor didactice cat si in relatia dintre studenti si profesori. Majoritatea studentilor sunt acolo din convingerea ca participa la un sistem mai bun, nu pentru ca au nevoie de o diploma, de aceea riscurile (in forma disconfortului de a fi neconform cu traditia) unui asemenea sistem experimental sunt cunoscute si asumate.
In ceea ce priveste noile tehnologii, acestea au un rol relativ redus datorita raportului foarte mic profesori:studenti, astfel incat interactiunea este directa si nu necesita intermedieri.
Toti cei intersati sunt incurajati sa aplice. http://www.ecla.de
thelessersins last blog post..Big topic
dao, imi imaginez ca universitatea moldoveneasca – USM, ca fiind cea mai mare e doar exemplul tipic (ca institutie), nu poate fi scoasa din contextul institutional general moldovean… e o structura cu un loc si o functie precisa in cadrul aparatului de stat: lipsita de autonomie financiara, de posibilitatea de a decide asupra numarului de studenti pe care-i va instrui sau asupra strategiilor de dezvoltare, incurcata de mii si mii de fire care o leaga de establishmentul politic… inovaTIA AR PUTEA VENI DIN SECTORUL PRIVAT, DAR INCA NICI UN MAGNAT MOLDOVEAN NU A INVESTIT bani in invatamant, iar putinele institutii superioare private au de infruntat dificultati extraordinare: monopolul general al institutiilor de stat asupra caminelor studentesti (o buna parte din abiturienti aleg universitatile de stat pentru ca acestea ofera locuri de cazare), dificultatile privind acreditarea etc…
m., anual universitatile moldovenesti scot cateva teze de licenta/master/doctor asupra democratiei/integrarii europene/ciocnirii civilizatiilor/postmodernismul, toate cu un continut aproape identic: aceleasi referinte, aceleasi surse, aceleasi concluzii etc… e, pana la un moment, un fenomen normal, totusi ma gandesc ca situatia asta poate fi si trebuie modificata:
– nu toti studentii au capacitati de analiza, sinteza, generalizare si interpretare…de ce sa-l fortezi sa parcurga km de lecturi daca el a prins doar o idee-ideuta si vrea s-o gandeasca pana la capat, intr-un format impsobil pentru el (teza, referinte bibliografice etc) cand tipul ar putea sa modeleze o aplicatie/program la calculator, un film, sa realizeze un experiment..sa zicem ca la etapa doctoratului aceasta suna neserios, dar unui masterand sau unui student licentiat ar trebui sa i se permita…
– evaluarea se face in acelasi mod in care se fac evaluarile clasice: un soft stiintific, o enciclopedie web pot fi verificate riguros atat la continut cat si la forma…
thelessersin, de stabilitate au nevoie doar bisericile si partidele politice..pentru universitate instabilitatea ar fi un lucru normal (asta daca anumite limite sunt totusi pastrate)… experienta ecla de care vorbesti pare interesanta, din toamna merg sa fac un PhD in SUA, voi cerceta ce e acolo si vom face comparatii…
banuiesc ca uniformitatea asta in gindire e consecinta faptului ca studentii nu prea vad diversitate in program. Si sigur, absenta unei biblioteci decente este o problema grava. dar astea nu sunt probleme de structura…
ma gindesc totusi la cazurile celor care nu se pot conforma cerintelor tezei de masterat, asa cum sunt formulate ele in prezent. nu cred ca e cazul sa de-esentializam masterul astfel incit sa incapa cit mai multe chestii sub aceasta umbrela. Mai degraba sa diversificam gradele stiintifice, sa introducem niste programe interdisciplinare. Sa existe, de ex, ceva pre-licentiatura, si ceva intre licentiatura si master. Un studiu independent, ceva, si sa fie mai flexibil decit masterul. asta ar deschide usile si pentru cei care ar putea, in principiu, face un master, dar opteaza pentru ceva mai lejer pentru ca sunt angajati dar ar vrea, totusi, sa mai invete ceva..
Pai inainte de a reforma universitatea ca institutie s-ar putea incepe cu chestii mai simple gen explicatul furtului academic sau plagiatului intentionat sau neintentionat atat studentilor, multor lectori si profesori universitari. IN plus problema nu este cu numarul referintelor sau cu concluziile, problema cea mare in Romania si RM este cu metodologie de cercetare in stiintele sociale. Evident ca doctoranzii vor avea lucrari asemanatoare, cu toate ca aici nu as fi intru totul de acord. Exista unele cercetari bunicele bazate pe metode calitative pe site-ul ASM, dar au probleme ce tin de forma. In definitiv tezele de doctorat de cele mai multe ori erau si sunt uitate; putina lume pierde timpul cu citirea lor, chiar daca sunt plasate online.
referintele sunt foarte bune pt economisirea spatiului si in acelasi timp un fel de sistem de coordonate cu ajutorul caruia iti ancorezi propria cercetare… o lucrare cu putine referinte trezeste foarte usor banuiala ca ideile expuse acolo nu sint chiar atit de originale precum s-ar pretinde (daca), ori ca se “inventeaza bicicleta”… 🙂
Ion mentioneaza f corect problemele legate de metodologie. absenta de “biblioteci decente” la fel este o problema (mare). dar si mai grav, cred eu, e ca nu exista in MD universitate cu acces la articole in format electronic din revistele de specialitate (sau exista si eu nu stiu?)
in privinta teoriilor “deja validate”, as vrea sa te intreb, dar pentru ce sint teoriile in genere? apoi, exista “validare” definitiva a teoriilor?… 🙂
felicitari si bafta la PhD!
am uitat sa mentionez si problema evaluarii la examene baza de bilete… esenta lor se reduce la … “zubreala”
Мне очень хочется поговорить с кем-нибудь по этой теме. Все кто желает, стучите в асю 44213551