imperiale…cu Victor Pelevin

Viktor Pelevin

„EMPIRE V”

Moskova, Exmo, 2006, 416 p.

…Un Zeitgeist ceva mai evoluat. În locul unor corporaţii ce ar smulge banii muritorilor prin felurite tertipuri manipulatorii cu privire la cele sfinte (fie că sunt aici, sau dincolo), Pelevin oferă o întreagă rasă aleasă – cea a vampirilor… Aceştia ocupă o poziţie intermediară între oameni şi Dumnezeu (Marele Liliac) – aluziile la îngerii din cosmologia creştină sunt mai mult decât transparente…

„Oamenii cred că ei ar fi ultima verigă a lanţului trofic, dar nu e aşa. Deasupra lor, stăm noi vampirii.” – asta îi spune Enlil Maratovici proaspăt convertitului vampir Rama (tot el, la început, Roma)…

Vampirii lui Pelevin domină oamenii, mai mult, la începuturi, i-au scos din starea naturală şi i-au domesticit în scopul de a-i pune să cîştige bani, la fel precum oamenii au domesticit vacile pentru a strânge lapte…

Romanul este povestea detaliată a iniţierii tânărului Rama în cercul vampirilor. O iniţiere domolă, plăcută chiar (prin contrast, falsa „iniţiere” a lui Bill în „Eyes wide shut” al lui Kubrick în lumea masonilor? apare ca o traumă „divină”)… Rama accede în lumea supraumană prin intermediul unor „studii” şi proceduri ritualice (de fapt, o colecţie de aforisme şi găselniţe retorice pe care le-ar fi invidiat orice agitator)…

Subiectul e unul de mâna a doua, arhitectura romanului este forţată, cu multe găuri şi breşe, căptuşite la repezeală cu bucăţi de descrieri ale unor zboruri deasupra Moskovei (departe însă de scriitura icariană a unui Bulgakov), prăbuşiri în cavităţi nevăzute, false conflicte adolescentine între vampiri cică inteligenţi…

Lumea vampirilor, de a cărei realitate Pelevin încearcă să ne convingă, este inconsistentă, fiind mai degrabă o adunătură de imagini stridente, decât un spaţiu coerent. Vampirii se bat, se ceartă, trişează (folosesc ca suport de curs pentru învăţare, picături distilate de spirit al unor genii umani, apoi, pentru a-şi impune dominaţia fizică, recurg la pastile fermecate – un fel de Popey Marinarul, updatat la epoca în care trăim, când a găsi spanac e mai greu decât a procura pastile)…

Fără îndoială, Pelevin are un simţ acut al frazelor norocoase şi al formulărilor caustice, dar asta nu salvează slăbiciunile arhitecturale ale romanului. Pe alocuri se creează impresia că autorul a dorit să scrie o carte de aforisme personificate…

Iată câteva mostre de formule, unele din ele, extraordinare:

„Glamourul este sex exprimat în bani.” (p. 59)

„Fiecare popor şi chiar om trebuie să-şi elaboreze o religie proprie. Fiecare individ trebuie să aibă impresia că se roagă gângăniilor sale personale, dar nu unor adăugiri ulterioare, greşeli ale copiştilor sau erori de traducere. Iar la noi… A lua ca bază a construcţiei naţionale un set de texte, scrise undeva, cândva, nu ştiu pentru cine, e echivalent cu faptul de a instala la un computer strategic o versiune pirat Windows 95 în limba turcă – fără posibilitate de upgrade, cu găuri în securitate, viruşi şi troieni şi o bibliotecă dinamică .dll din cauza căreia sistemul s-ar restarta la fiecare 2 minute… Oamenii au nevoie de o arhitectură liberă a spiritului, open source.” (p. 67)

„Ideologia este o descriere a unor ţeluri invizibile care justifică mijloace şi acţiuni vizibile.” (p. 68)

„Întregul discurs contemporan poate fi perceput ca o veşnică reîmbrăcare (переодевание) sau reambalare a câtorva teme permise pentru discuţie.” (p. 69)

„Nevoia de comunism ştiinţific apare atunci când s-a pierdut încrederea în faptul că comunismul poate fi construit.” (p.86)

„  – De obicei prăbuşesc examenele.

– Nu contează. Niciodată să nu te mustre conştiinţa pentru ceva pentru care poţi da vina pe sistem.” (p. 37).

„Empire V” e mult sub „Homo zapiens“, sub „Chapaev şi nimicul (Mitraliera de lut)” dar şi sub majoritatea povestirilor lui Pelevin  – fiind de fapt o colecţie snoabă de slogane… O lectură facilă, înţesată cu coborâri narative (pentru a nu obosi cititorul), intrigi amoroase inutile (pentru a-l convinge că romanul trebuie, totuşi, citit până la capăt), conflicte false (pentru a injecta ceva acţiune între slove), şi, printre toate, sarea şi piperul, adică formulele şi găselniţele asociative…

Hint pentru cei care vor s-o lectureze: urmăriţi dialogurile, descrierile şi restul textului sunt din altă lume, un fel de umplutură textuală (oare lui Pelevin editurile îi plătesc ca pe vremuri, după numărul de pagini?). Apoi, nu toate dialogurile contează, călătoriţi pe diagonală.

3 thoughts on “imperiale…cu Victor Pelevin”

  1. se pare ca Pelevin s-a plictisit, ori poate chiar s-a epuizat. lucruri asamblate prost, fara o prea mare preocupare sa se potriveasca. il regasesc in aceeasi formula artificiala, dar tot mai degradata…
    si aceste fantezii-parabole-delirante sunt si ele o imagine caricata a ceea ce se poate scoate din autenticul si palpabilul delir rusesc…
    Sorokin mi se pare mult mai interesant acum.

    Reply
  2. …cat despre romanul respectiv, e cam slab. Or, nu. Nu slab, dar mediu (sa nu ma-ntrebati de etalon). Tonajul de citate, atmosfera in care a fost scris/publicat (schita romanului lansata in internet – un bun PR, crearea unei tensiuni in randurile cititorilor/scriitorilor/criticilor, “care arunca cu cal din gropile lor adanci” – un mesaj aruncat cititorului prin meditatiile lui Rama. Comentariile autorului, de altfel, impletite cu prea mult misticism (cautati interviul cu autorul realizat de Natalia Cocetcova, “Vampirul in rusia e mai mult de cat vampir”, reformuland cumva tema in traditia anshlag-ului – un vers devenit deja searbad). Empire-V se pretinde un roman bestseller: “Tolstoi si Dostoevskii fumeaza nervosi” scrie pe verso. Hoarda moscovitilor mondeni intr-ale lecturii, pe care ii framanta intrebarea “ce mai citeste Moscova?” au fost tinta lui Pelevin (pentru multi dintr-acestia e atat de inevitabil sa merga in metrou fara o carte, cum ar fi sa calatoreasca fara circulator).
    Unele dintre idei pe care le-am prins: mie mi s-a parut, ca Pelevin, inca nu lasa incercarea de a re-educa societate, de crea o noua cultura. Or, el aduce in fata cititorului doua culturi, prototipurile a doi oameni: omul vechi-omul nou/omul sovietic-omul occidental/noi-ei, urmarita in mai toate textele sale – o tentativa bine primita de cititorul moscovit, plamadit si el in spiritul sovietic. Dupa mine, incercarea respectiva pare a fi un randevouz trecutul.
    Romanul EmpireV pare a fi un interier prea luxos, o imagine creata de autor a locuintei in care nu poti trai pentru ca e prea multa magie (glamour). Moscova lui Bulgakov seamana mult mai mult cu un centru al universului.
    Pelevin e bun in ideile sale (nu si in text, parerea mea), mereu se autodistruge prin misticism, de parca nu ar exista o limita a universului. Extrage necontenit o noua idee salvatoare din nebuloasa unor invataturi alternative, pe care nici macar nu o duce pana la capat. O lasa la jumatate de drum – acesta e V. Pelevin, autor al romanelor sale.
    Cine vrea sa-l descopere pe V. Pelevin scriitorul n-are decat sa citeasca “Ceapaev si Pustota” (Vitalie, imi pare traducerea ta incorecta: Pustota e numele lui Petika, dar exprima si nimicul – joc de cuvinte) sau “Mitraliera de lut” (stiu deja ca ai citit cartea in franceza). Mai poate fi citita “Cartea sfanta a varcolacului”, un roman nu mai putin faimos. Mai rasfoiti neaparat nuvelele – Vitalie, te sfatui pe tine sa-i citesti “Sageata galbena”, poate fi gasita in “Dialectica trecerii perioadei din niciunde in nicaieri” (DNNIP). Fugitiv, cam atat.

    Reply

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.