blog implicat

carti filme muzica idei polemici

prapastii

 

Două prăpăstii:

Una de gândire – Alegerile parlamentare din 2009 vor arăta dacă literatura va mai exista sau nu. Dacă comuniştii vor câştiga alegerile, arta literară nu va mai avea nici o şansă de supravieţuire” – zice Mihai Cimpoi, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Moldova într-un interviu acordat Info-Prim Neo, aburit probabil de campania electorală ce nu a început încă… Nu ştiu cum şi de ce leagă, distinsul critic, mârţoaga literară de gardul politichiei, ar fi putut s-o pună să pască pe un câmp mai neutru, cel al vânzărilor de carte, premiilor internaţionale acordate unor scriitori autohtoni etc.

Căuta probabil un ţap ispăşitor pentru lipsa de talent a kolhozului ce-l conduce şi pentru faptul că, în pofida sponsorizărilor generoase venite din toate părţile (România, Puterea), scriitorul moldovean (considerat ca erou generic) nu a reuşit să construiască o piaţă literară normală *, una care nu ar ţine cont de nazurile guvernării, condiţiile climaterice şi horoscopul ghicitorilor în bobi.

Spune cel mai mare eminescolog în viaţă, cu referire la roadele anului astronomico-politic care tocmai s-a dus: “Se scrie o bună eseistică şi publicistică literară, care e dovada includerii noastre serioase în dialogul valoric european. În acest sens aş remarca articole combative ale lui Nicolae Dabija, Constantin Tănase, Val Butnaru, Nicolae Negru, Vitalie Ciobanu”  -.

Boon, e ok că, la nevoie, când nu sunt alte soluţii, şi racii sunt peşti, adică şi jurnaliştii ce-şi fac (e treaba lor cum) meseria pot trece drept scriitori pentru articolele lor combative. Mă întreb atunci de ce nu intră în categoria asta scriitorii de graffitti (mult mai curajoşi decât omologii lor ce murdăresc hârtia), cei de la agenţiile de publicitate, textierii de tot soiul, forumiştii, bloggerii, reporterii radio/paper/tv, cumătra Vera de la Răscăieţi şi restul celor care ştiu să scrie în ţara asta? Sau, o altă întrebare diavolească: de ce aceşti activişti invizibili nu au încă carnet de membru al US?

Cireaşa de pe îngheţată: Partea pozitivă e că se face o artă literară în R. Moldova, iar partea negativă este că ea nu ajunge la cititor, nu e protejată şi ajutată de stat. Domnul Cimpoi bate câmpii aici, ştie că Eminescu, Kafka, Apollinaire, Celine, Cehov şi mulţi alţii n-au beneficiat de protecţie de stat sau de acoperiş guvernamental, ci au scris, pur şi simplu printre alte lucruri, servicii şi munci.

Partea cea mai proastă este că, lăsată în paragină (aşa cum se cuvine!) de stat, literatura autohtonă a fost abandonată şi de scriitori, urmând să moară la apus de soare, undeva, într-un colţ uitat de lume… Abia anul ăsta s-a gândit US să-şi facă un site pe care-l înnoieşte o dată la 3-4 luni. Cu excepţia cărţilor electronice furate  de la Litera, cele care circulă liber pe net, conducerea adunăturii de scriitori n-a digitalizat o buchie chioară, ca doar să facă ceva pentru promovarea propriului produs… Mă rog, aşteaptă s-o facă alţii… Scriitorii locali (cu 3-4 excepţii) nu intră pe bloguri, forumuri, site-uri de discuţii unde să-şi bage marfa. Aşteaptă şi ei, precum cârmaciul lor, mană de la stat… sub forma intrării în manualele şcolare, unicele care asigură rentabiltiatea unei opere literare în Republica Moldova, unui premiu sau colea, titlul de artist emerit, academician…

 

Altă prăpastie, de data asta una reală, pe care trebuie s-o evităm, vine de la alt critic literar, mult mai teafăr, Eugen Negrici:

 

Reporter: Care ar fi strategia reuşită prin care cultura critică să supravieţuiască nu numai pentru un cerc restrâns, zis al elitei, în faţa culturii de supermarket şi a divertismentului? Mai este nevoie de cultură critică într-o lume globalizată?

 

Aşa cum principiile sacrosancte ale demnităţii umane – descoperiri ale Europei – vor trebui apărate la nevoie – şi în scurt timp va fi nevoie – cu sabia, aşa şi cultura, marea cultură europeană sau ce mai supravieţuieşte din ea ar trebui să-şi dezvolte căi de apărare şi consolidare în faţa acestui tsunami subcultural emanat de tirania democraţiei.

 

Dacă se mai poate salva ceva – şi cred că se mai poate – nu e vreme de glumiţe postmoderne, de egalitarism prostesc ori de făcut cu ochiul în direcţia marginii (cu ambiţii de centru). Echilibrul s-a frânt şi întâi am pierdut partida în plan ideologic, admiţând că acesta e sensul lumii. “Şi noi şi ei” e o sintagmă care aparţine trecutului. E vremea lui “ori noi, ori ei”. Toate soluţiile par utopice. Tocmai de aceea le formulez aici.

 

Aşadar, lăsaţi-mă să visez: omniprezenţa necruţătoare a spiritului critic, cultivarea fără jenă şi tulburări de conştiinţă a ierarhiilor şi a elitei, impunerea ingenioasă şi tenace a unor modele umane veritabile prin şcoală, ziare, reviste, televiziuni, toate obligate prin ordonanţe şi legi să pună cel puţin tot atâta imaginaţie în promovarea acestei cauze cât pentru universalizarea divertismentului, a neroziei şi a hăhăielilor fără de sfârşit.

 

O soluţie ar putea fi furnizată de istoria însăşi, mereu imprevizibilă, aptă să ne tempereze veselia imundă cu câte o criză majoră şi… globală, cu noi pericole mortale venite tot dinspre est – estul apropiat sau îndepărtat – care să ne facă să ne reconsiderăm şi să ne iubim, ca în vremurile teribile ale Cortinei de fier, valorile veritabile, cele care ne mai pot salva.  

 

 

 

 

 

 

* Îi recomand fierbinte să-l citească pe Nabokov, şi mai ales, fragmentele acestuia despre supravieţuirea literaturii ruseşti în sec. XIX.

 

 

Previous

copil la sovietici

Next

luminari… de recunostinta…de parastas

17 Comments

  1. Am parcurs şi eu interviul cu Cimpoi. Chiar m-a lăsat cu gura căscată. Ceauşescu e în noi, vorba Adei Milea. Demult n-am admirat o gîndire mai comunistă a culturii. Mă tem că după victoria comuniştilor din martie, n-ai să primeşti invitaţie la parastasul literaturii moldoveneşti, care se va organiza desigur pe banii Departamentului Pretutindeni. Păcat. Aş fi ascultat cu atenţie toastul tău.

    Ion Grosus last blog post..Cerul preferat al lui Jan Saudek

  2. IM

    :))) am ras mult dupa citirea acestui post.
    Nu doar clasa politică trebuie sa se schimbe, ci si scriitorii, istoricii, politologii, filozofii, criticii etc. :))) Cimpoi nu a intrat în era digitală încă :)) în schimb este de mult în politică.

    IMs last blog post..Jacques Attali: Millenium

  3. Octav

    as vrea sa vad si o reactie a dlui Cimpoi, dar deh… dlui nu citeste bloguri :<

  4. Omul este aiuritor, bate câmpii la modul complet nepermis pentru un intelectual de talia lui! De fapt, talie când spun, mă refer la tonaj. Deci cât, nu cum. Dar asta e o altă ciorbă de fasole…Ce mă enervează pe mine este că insul nu face referiri concrete la câtă carte a produs “colhozul” numit USM, câte topuri de pot construi cu acea producţie, câte din scrierile moldovenilor s-au tradus în alte limbi, câte urmează să fie nominalizate la vajnice premii internaţionale, câtă berică a consumat impotentul scribălău mioritic etc…
    Parcă am parcurs un material din 1989…mi-e lehamite de astfel de “ieşiri la rampă”!!!

    Vladimir B.s last blog post..Poliglotism şi sensuri

  5. Octav, deocamdata site-ul Uniunii Scriitorilor ( http://uniuneascriitorilor.md/index.html ) e un fel de natura moarta, o bucata de panza pe care o poti admira, privi, citi, dar nicidecum dialoga cu ea…
    webmasterul n-a gandit un forum, unde sa se discute aparitiile editoriale, un blog – ar posta anunturi, ganduri, reflectii, rapoarte financiare anuale (ma rog, US e, la urma urmei, o institutie cu Regulament, Sediu, etc)… nicaieri o forma de feedback, nici macar butonul Contact din stanga jos nu duce nicaieri…
    so, chiar nu stiu cum as putea face Forward sau sa-l instiintez in vre-un mod pe Mihai Cimpi despre reactia mea.
    banuiesc insa, ca domniei sale nu-i prea pasa de ea…

  6. o continuare a discutie, pe alte albii, o gasiti la:

    http://forum.md/Discuss.aspx?id=991173&page=1#repl12

    in rusa si romana, cum se cuvine…

  7. Fratilor, eu cred ca USM este o institutie de care nu e nevoie! Ea ne-reformabila, si de accea – nociva prin insasi prezenta sa. Daca lumea ar avea niscai simt al realitatii si-a pune serios acesta problema. De la Cimpoi nu putem astepta nimic, el este “sovok”, produsul in formol al acelei perioade…
    Nazbatia cea mare e ca pana si tineretul nu e mai diferit, tot in clanuri se cuibareste, are nevoie de diverse “vitrine”, iar propriile structuri nu se coaguleaza deloc. Nu reuseste nimeni sa convinga mediile de afaceri din RM sa dea bani, sa sustina, sa creeze un camp opozitional. Cultura sovietica nu a invatat pe nimeni rezistenta, ci doar oportunismul. Poate ca cei care sunt sugari acum sa mai schimbe aceasta stare de lucruri, dar pana cresc ei – si lumea va avea alta configuratie…Deci, care va fi meritul lor?

    Vladimir B.s last blog post..Poliglotism şi sensuri

  8. Vladimir, din cate stiu, si-mi amintesc din lecturile aerisite ( Catherine Durandine http://www.chapitre.com/CHAPITRE/fr/BOOK/catherine-durandin/textes-reunis-par-catherine-durandin-l-engagement-des-intellectuels-a-l-est-memo,9524896.aspx ) ar fi doar un exemplu printre altele, structuri de genul Uniunii Scriitorilor au fost create de statul sovietic nu din mare grija pentru arta, ci pentru o mai buna (eficienta) diriguire a procesului literar si incadrarea lui in albia ideologic corecta… pana atunci scriitorii se adunau in case, saloane, cluburi de interese, curente, cafenele, ziare si alte forme de asociere nonformale/nonobligatorii.
    US e deci non-sens intr-o eventuala Uniune Europeana (din cate stiu, asemenea tipuri de institutii nu exista in Occident) si ar trebui, incetul cu incetul, transformata, adica lichidata in forma in care este acum si transformata intr-un simplu ONG sau Fundatie… de genul ICR sau alta modalitate. abia atunci US ar valora ceva in viata culturala a RM…
    pana una-alta, Mihai Cimpoi si compania au transformat US intr-o chestie clientelara cu criterii de acces neclare, mute si rigide: de ce un blogger cu peste 1000 vizitatori zilnic (nu sunt eu, un caz ipotetic), sau un scriitor de graffitti sa nu fie membru al US, de vreme ce multi altii, aproape fara carti, sutn acolo?

  9. joc in doi

    monsieur vitalie spranceana, la paragraful nr. 3 din articolul dvs, dati un citat din cimpoi, citat in care marele eminescolog spune ca avem o buna eseistica si publicistica literara. cand spune buna eseistica, cimpoi da si niste nume, printre care v. ciobanu. foarte bine, eu sunt de acord (desi nu stiu criteriile de apreciere ale domnului cimpoi). acuma dvs ce faceti, monsieur spranceana? cum comentati? spuneti ca la nevoie si “racii sunt peşti”, “adică şi jurnaliştii ce-şi fac (e treaba lor cum) meseria pot trece drept scriitori pentru articolele lor combative”. dupa care o dati prin strachini spunand ca de ce nu sunt bagati aici si cei care fac desene graffiti sau o oarecare doamna din Rascaieti. adica ce trebuie sa intelegem, monsieur spranceana, ca v. ciobanu si ceilalti sunt la aceeasi treapta cu multimea de pictori graffiti si doamna din Rascaieti? cimpoi si-a exprimat o opinie, si anume ca avem eseisti buni (nu mai repet numele), iar dvs spuneti ca de ce, pornind de la aceasta apreciere, sa nu-i pomenim si pe cei cu graffiti. nu simtiti nici o gresala de judecata, nici o disproportie in afirmatiile dvs si exemplele lui Cimpoi?

    inteleg ce doriti sa spuneti, ca in exemplele lui Cimpoi nu avem scriitori. Sunteti sigur? Si pe Ciobanu unde l-ati situa, pe peretele de graffiti? (de altfel, in paragraful citat cimpoi NU pomeneste de scriitori, ci pur si simplu de eseisti si publicisti literari)

    atat, nmai bine!

  10. domnule joc in doi (mi-ar placea sa fie un joc in trei-patru), ce ma deranjeaza pe mine in strategia discursiva a domnului Mihai Cimpoi este deturnarea subtila a trenului literar pe linie publicistica…
    ceea ce avanseaza cateva dificultati:
    – una “ontologica”: toata gazetaria e publicistica? toate articolele care apar in presa sunt publicistica? daca nu, care-s criteriile “de departajare”? Patriotismul? Apartenenta politica?
    – una factuala – care-i granita dintre discursul publicistic si cel gazetaresc, intre articol de presa si blog, graffiti sau oricare exprimare de pozitie (daca scriitorul este cel ce spune “nu!” prin slove, atunci si bloggerul anonim, si forumistul cu peste 20 000 mesaje de pe forum.md, sunt scriitori, si de ce nu au carnet de membru? nu vreau sa spun ca Vitalie Ciobanu, Nicolae Dabija sau Val Butnaru ar fi de o calitate identica cu tusa Vera de la rascaieti, aveam in vedere doar faptul ca, daca stau si ma gandesc imi fug toate criteriile pentru a denumi un scriitor, si e un haos total atunci cand trebuie sa arat cu degetul un publicist.
    pentru ca granitele s-au dizolvat si se dizolva: daca iau ca axioma “nu conteaza cine spune, ci ce spune”, pot in genere sa omor autorul si sa discut teza, iar unii bloggeri, internauti, forumisti, ziaristi de la gazete provinciale, scriitori de graffitti si textieri de dulcegarii etno spun mai amulte decat greii “profesionisti” de la US

  11. Octav

    de acord in cea mai mare parte cu Vitalie.
    Domnilor de la Uniunea scriitorilor, iata si ocazia ideala de a incepe sa cititi/creati bloguri, haideti, ca e doar un … joc, azi in doi, mine in trei, patru, cinci …. pina o sa uitati de cersitul de la Stat.

  12. joc in trei sau patru

    Numele celor oferiti de Cimpoi (ciobanu si altii) se inscriu in perimetrul termenului de eseistica si publicistica literara. nu vad absolut nici un motiv pentru care ati sarit cu paru, pomenind de nu stiu ce tipi care fac graffiti.

    cert, putem sa ne punem problema urmatoare: ce merita titlu de publicistica literara?
    insa, faptul ca ati fost atat de “angoasat” la citarea unor nume (zic eu) meritorii, asta e o reactie nejustificata si disproportionata cu cele spuse de cimpoi in interviul sau.

    problemea mea era urmatoarea: comentariul dvs este deplasat. cimpoi a spus ceva ce este, sau cel putin poate fi, justificat. ca avem probleme de discutat, intrebandu-ne care-i faza cu publicistica si ce statut sa-i oferim, asta e ceva ok, ba chiar dezirabil. dar sa ne iritam asa cum poate fi limpede observat din mesajul dvs initial, din acest motiv, iata ceva ce nu mi se pare deloc justificat.

  13. Eu as adaoga si “ordinea” pe care o insiruie Mr. Cimpoi: “…aş remarca articole combative ale lui Nicolae Dabija, Constantin Tănase, Val Butnaru, Nicolae Negru, Vitalie Ciobanu”! Asta e “scara ierarhica” pe care domnia sa augusta stie sa o mentina. Din cate stiu eu, eseistica e una – ziaristica cu totul alta mancare de peshte. Eseuri in adevaratul sens al cuvantului stiu a scrie mai degraba Vladimir Besleaga, Leo Butnaru, Stefan Poiata, Tamara Caraus, Valentina Tazlauanu, Larisa Turea, dar acestia nu conteaza pentru “marele eminescolog”. Bleah!!!

    Vladimir B.s last blog post..Poliglotism şi sensuri

  14. joc in trei sau patru, Val Butnaru, in paginile ziarului ce-l conduce, nu face eseistica, ci scrie editoriale, critici curente etc. la fel si Nicolae Negru (daca e adevarat ca el e autorul rubricii Casa de Nebuni, atunci ar fi un bun candidat la rubrica satira, aprodie, din pacate nu stiu sa fi scos d-lui o asemenea carte/culegere nici sa fi recunoscut de fapt paternitatea acelei bucati f. bune)..
    tipuk cu graffiti/bloggerul/tanti Vera de la Rascaieti stau bine in ecuatia mea pentru ca, in majoritatea cazurilor, ei reprezinta tipul mai treaz, mai critic, mai lucid, nu se da la pomeni. il gandesc (sper sa nu sune cumva idealizat) ca un intelectual anonim in opozitie cu calsa autodeclaratilor profeti.

  15. Ceea ce spune Cimpoi e cu mult mai grav – omul ăsta nu ştie pe ce lume trăieşte, considerând că literatura română e doar până la… Prutul-stâng! Dom’le M. C., păi, dumneata, care îţi editezi cărţile în drepta Prutului, de ce pui bietul condeier basarabean doar în relaţie cu posibilele rezultate ale unor alegeri para-parlamentare? Încurajează-i să treacă Prutul, să atingă nivel valoric, să fie buni în relaţiile concurenţiale cu colegii lor din Dreapta. Cei buni nu vor pieri, vor publica în revistele româneşti de pretutindeni, vor edita la Bucureşti sau Cluj, Iaşi sau Craiova etc., vor fi recunoscuţi, apreciaţi… Dar uite ce nume dai dta la… humorişti (să mori de râs, nu alta!) – Cuzuioc, Bâlici şi altă caracudă. Vorbeşti serios? Ăştia chiar sunt cineva? Se creează impresia că nu “cineva”, ci nici “ceva” nu sunt. Cimpoi e o belea nu doar pentru USM, ci pentru imaginea generală a culturii româneşti din Basarabia, el fiind sui generis un subcultural. Doar fraze, emfaze şi parastase. Ăsta e cel care aproape că nu e.
    Dixi!
    T. Conţescu

  16. via blogul lui Cezar-Paul Badescu aflu ca Mihai Cimpoi a fost vedeta-minune a spectacolului care i-a refuzat lui Nicolae Manolescu membria la Academia Romana. n-am citit inca Istoria lui Manolescu, am precitit-o insa pe a lui Mihai Cimpoi si cred, ca nu e cea mai buna/neutra/documentata/temeinica perspectiva asupra literaturii R. Moldova.. dar M. Cimpoi e deja academician pe hartia aia… iar “pretinsa denigrare a lui Eminescu de catre Eminescu” e un argument de genul: iti iubesti Patria, daca da, n-o vorbi de rau, canta-i ode…

    detalii aici:

    http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/836056/Manolescu-respins-de-Academia-Romana/

  17. pe site-ul Uniunii Scriitorilor, stirea ca Grigore Vieru a murit si a fost deja inmormantat inca nu a aparut. si in genere e abia luna noiembrie…ultima luna de toamna

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén