Lucrez acum la o continuare a temei Bloggeri vs scriitori, poate până la sfârşitul lunii o scot la capăt (am pe cap o admitere, o înmormântare, o mare carte pe care trebuie s-o termin până la sfârşitul concediului)…
Zic să arunc două ancore la ţărm, pentru a se vedea ce fel de vase plutesc în largul ocean al internetului şi câte ceva despre marinarii lor…
Am fost întrebat, cu o ocazie, ce ai făcut (ce faci) tu în viaţa ta pentru cultura naţională?
Mai nimic, am răspuns eu, dar nu am fost tare-tare sincer. Am digitalizat/scanat/numerizat câteva zeci de încă de dreptul de autor – am făcut-o dintr-un sentiment de „misionarism cultural”), întreţin 4 bloguri – unul (pe care îl citiţi acum) despre cărţi, altul conţine fragmente de cărţi, articole (e în fază incipientă), un al treilea este compus din fragmente audio inedite (tot în jurul cărţilor), în fine, ultimul meu blog adună gafe gramaticale din toate spaţiile (audio/video/real/virtual) din Republica Moldova… E mult? E puţin? Habar n-am… Nici nu-mi pun întrebarea asta. Fac ce pot.
Mai am un blog în proiect, unul pe care să public recenzii, impresii şi chiar texte literare basarabene… Texte mai vechi – Ion Druţă, Magda Isanos, Alexei Mateevici, Nicolai Costenco… Ei, cam atât…
Altă întrebare: de ce scrii?
Răspuns succint: ca cititor am produs lecturi; ca cumpărător am produs „vânzare de cărţi”; ca individ interesat de cărţi am produs discuţii despre cărţi şi am cultivat printre prieteni un mediu propice desfătării de carte (majoritatea prieteniilor mele sunt fondate tot pe carte, pe schimburi de cărţi, pe impresii despre cărţi lăsate pe forumuri, bloguri); ca „personalitate publică” (adică, autor de blog de cărţi) am produs ceva impresii (foarte subiective) despre nişte cărţi care, au intrigat, sper pe cineva. Fiecare ipostază îmi dă dreptul, în anumite limite, să vorbesc şi să scriu despre cărţi fără justificări suplimentare…