blog implicat

Urmaşii lui Victor Hugo se opun editării, la Plon, a unei continuări a romanului “Les Miserables” semnate de jurnalistul François Cérésa. În particular, aceştia s-au arătat nemulţumiţi de reapariţia inspectorului Javert în una din “apocrife” – “Cosette sau timpul iluziilor”…

Curios, descendenţii marelui scriitor vor instaura cumva şi un moratoriu asupra construcţiilor alternative romaneşti/dramatice/lirice imaginare ale “Les Miserables” ce-i vin fiecăruia în minte după lectură? E cea mai bună metodă, cred eu, de a ucide romanul lui Hugo.

François Cérésa n-a făcut decât să pună pe hârtie ceea ce alţii fac în gând…

Doris Lessing, Nobelul pentru Literatură din anul trecut (2007) a declarat că Premiul i-a răvăşit viaţa ( was a “bloody disaster”). Autoarea britanică a încetat să scrie: cea mai mare parte a timpului şi-o petrece oferind interviuri, poze, declaraţii. Nu ştiu dacă Orhan Pamuk o fi scriind ceva, la cât de mult călătoreşte şi la cât de tânăr este – ar fi o perversiune ca un premiu literar să fie motivul pentru care un scriitor ar abandona scrisul…

Refuzul premiului nu este o soluţie tocmai bună: haita de reporteri te-ar încolţi cu întrebări de genul: De ce ai făcut-o? Chiar nu ai nevoie de milionul ăla de dolari ? S-ar găsi probabil şi nişte orfani ideologici care ar adopta poziţia ta sub steagul vreunei ideologii anti-, pro- sau meta-. Oricum, câteva cohorte de jurnalişti impertinenţi la poartă îi ai la sigur.

Probabil, cea mai bună ieşire din impas ar fi realizată prin efectuarea unor modificări în regulamentul Comitetului Nobel, astfel încât, Premiul Nobel pentru Literatură să fie acordat exclusiv …post-mortem. Aşa nici jurnaliştii nu vor sâcâi prea mult autorii, şi scriitorii înşişi ar găsi ceva timp pentru a scrie, şi orgoliile care se pun în funcţiune an de an ar mai da reflux…