În contextul discuției despre reforma administrației publice locale, promovată de Guvern, ar trebui luate în calcul nu doar argumentele despre economisirea banilor publici pe reducerea numărului de primării și raioane (cine își imaginează că banii economisiți vor merge în sănătate sau salarii, se înșeală – găsește guvernul vreun nou proiect de Stadion sau Arenă unde să-i bage), ci și argumentele despre dezvoltarea regională…
La moment regiunile se dezvoltă, în temei, fără intervenția guvernului, oarecum stihiinic. Iar asta generează mecanisme de dezvoltare inegală și procese care creează cîștigători și perdanți.
Anume în aceste puncte – de creare și reproducere a inegalităților – ar trebui să intervină în mod activ statul pentru a contracara efectul inegalităților și a promova dezvoltarea egală…
Să luăm, drept exemplu, remitențele. Ele constituie un flux financiar important (în ultimii ani ponderea lor în PIB e de sub 15 %, dar au fost ani în care, în mod oficial, remitențele au ajuns la o treime din PIB).
Efectul lor general asupra economiei moldovenești este destul de bine studiat.
Efectul lor asupra dezvoltării regionale și modul în care remitențele contribuie la dezvoltarea unor regiuni și subdezvoltarea altor regiuni, e mult mai puțin studiat.
Am găsit un studiu al economistului Marian Manic – ”The Impact Of Remittances On Regional Consumption And Investment” (rom. Impactul Remitențelor Asupra Consumului Și Investițiilor Regionale), publicat în Journal of Regional Science, care își propune să facă exact asta: să studieze efectul remitențelor în Moldova în plan regional.
Autorul investighează, în baza unui sondaj, locurile în care familiile recipiente de remitențe cheltuie banii dar și grupurile de bunuri procurate cu bani din remitențe.
Studiul arată ceea că, chiar dacă regiunile rurale generează cel mai mare număr de migranți (care trimit remitențe), regiunile urbane sînt cele care au de cîștigat cel mai mult pentru că acolo se cheltuie remitențele, mai ales în domeniul investițiilor productive – educație, servicii de sănătate, activități de investiții și servicii.
Remitențele produc schimbări în regiunea în care atît ”gospodăriile urbane, cât și cele rurale cheltuiesc veniturile suplimentare provenite de la migranți. Mai precis, toate cheltuielile marginale care au un caracter productiv (capital uman, economii și dezvoltarea afacerilor) se acumulează în centrele urbane”.
Acest proces – când o mare parte din veniturile adiționale provenite din remitențe este cheltuită pe investiții productive situate în principal în zonele urbane – diminuează potențialul de dezvoltare economică al zonelor rurale din cauza unui efect de evicțiune (eng. crowding-out) cunoscut în literatură ca „boala olandeză”: dislocarea factorilor productivi din regiunile rurale.
Concluzia studiului este că remitențele conduc la o creștere semnificativă a investițiilor marginale productive în regiunile urbane, în detrimentul regiunilor rurale.
Ce-i de făcut?
Autorul nu oferă o rețetă precisă, dar oferă exemple din literatura din domeniu…O contribuție semnată de Fabrizio Barca, Philip McCann și Andrés Rodríguez-Pose argumentează necesitatea unor intervenții politice complexe centrate pe specificul local/regional și care ar trebui să includă deopotrivă coordonarea investițiilor în infrastructură cu școlarizarea, dezvoltarea afacerilor și progresul tehnologic, în scopul îmbunătățirii dezvoltării economice locale, precum și creșterii agregate.
Asta e una din discuțiile pe care trebuie să o avem.