În ipoteza că Vladimir Plahotniuc ar fi extrădat în Moldova, acesta s-ar întoarce într-o țară care arată nu chiar diferit de momentul în care a fugit, în iunie 2019 (în urma loviluției ambasadorilor)…
Sistemul politic curent al țării – cu frîiele puterii concentrate în mîna unei persoane (președinta) în care loialitatea personală față de deținătoarea puterii e mai importantă decît orice altceva, cu un parlament care votează ca la comandă (uneori fără să își dea seama ce votează, cum a fost cazul cu legile amnistiei), cu un prim-ministru decorativ, cu un proces politic opac, netransparent, autoritar și lipsit de participativitate (a se vedea conveierul de adoptat legi din parlament, majoritatea legilor adoptate fiind votate fără discuții sau adăugate în ultimul moment), cu sistemul economic ajustat așa încît să ajute oamenii ”buni” ai casei (vedeți cum s-au dezvoltat abilitățile antreprenoriale ale oamenilor din PAS – de la ministrul de externe la alte zeci de persoane conectate cu puterea care cîștigă licitații pe bandă rulantă), cu un sistem administrativ în care partidul își angajează oameni loiali în funcții publice bănoase și în care instituțiile lucrează pentru partid, cu un conglomerat informal de mass-media – ziare, televiziuni, bloggeri și influenceri (strunit de Consiliul Audiovizualului și ”miluit” de partenerii externi) care sprijină partidul puterii și lucrează împotriva oponenților acesteia, cu mass-media incomode persecutate sau închise sub pretexte bizare, uneori în afara cadrului legal, cu eliminarea candiaților incomozi din alegeri (fiecare regim politic are nevoie de o Berdilo a sa), cu structurile intermediare ale societății civile – ONG-uri, sindicate, o mare parte a bisericii – subordonate sau aliniate strategic către guvernare, cu aranjamente în care lucrările publice devin sursă de îmbogățire pentru persoane apropiate puterii (de la podul Leova-Bumbăta la schemele din gaz), cu cenzură de stat prin telefon, cu o justiție care, cel puțin pe cazurile strategice dă decizii ”de care trebu” – deci acest sistem nu i-ar fi deloc străin lui Plahotniuc și, în linii generale, se aseamănă destul de mult cu statul oligarhic pe care acesta l-a construit.
Evident, nu zic că cele două sisteme ar fi identice – doar sugerez că ele funcționează similar.
(Există și diferențe destul de mari – puterea e concentrată într-o instituție formală, președinția, nu în mîinile unui mafiot, apoi, partenerii externi – UE, SUA – sprijină necondiționat actuala putere, inclusiv financiar, spre deosebire de pozițiile precaute pe care le-au avut în perioada guvernării lui Plahotniuc (pe care totuși l-au susținut necondiționat în fuga acestuia din țară), pandemia și războiul din Ucraina au ”normalizat” regimurile de situație excepțională și restricțiile asociate acestora – instrumente la care Plahotniuc nici nu visa)…
Nu în ultimul rînd, cam nimeni din clica ce l-a menținut la putere nu a avut de suferit în cei 6 ani de la debarcarea oligarhului la putere. Afacerile aviatice ale lui Vladimir Cebotari, unul din apropiații lui Plahotniuc, merg mai bine ca niciodată, mai ales că, în ultima vreme, la ele s-au conectat și oameni ”buni” din actuala guvernare. Andrian Candu, finul oligarhului, prosperă cu servicii de consultanță în România, Pavel Filip e director la ceva fabrică de zahăr și om de afaceri prosper, cu afaceri în domeniul imobiliar (prin fiii săi), Vladimir Andronachi își dezvoltă businessurile mai departe prin intermediul soției și socrilor…
Monica Babuc, ministra culturii oligarhului e șefă la ICR Chișinău și gestionează relațiile culturale pe filiera București-Chișinău…
Constantin Țuțu, paznicul fidel al oligarhului, care a fost arestat împreună cu acesta în Grecia, era, în teorie, cercetat într-un dosar…
Atît de căutat era încît a călătorit o bucată de glob cu Plahotniuc.
Niciunul din cei care a pornit în iunie 2019 lovitura aia de stat împreună cu Plahotniuc, prin care nu au recunoscut rezultatele alegerilor din februarie 2019 și erau gata să instaureze o dictatură – Constantin Țuțu care a adus sportivi să bată protestatari, judecătorii de la CC care au scos decizii pe bandă rulantă, Pavel Filip, care urma să fie prim-ministru în guvernul uzurpator – niciunul din ei nu a suferit în nici un fel din urma puciului…
Au avut de suferit, cel mai mult, foștii aliați ai PAS – Platforma DA (destructurată de mai multe ori), PSRM (cînd Pavel Filip a fost chemat ca martor, în dosarul lui Igor Dodon, puțină lume a observat ironia situației – PAS cheamă ca martor fostul oponent politic pentru a-și îngropa fostul aliat politic)…
Ca să rezum: pentru ”crimele politice” nu prea are Plahotniuc pentru ce sta la pușcărie în Chișinău (majoritatea practicilor i-au fost reabilitate iar unele, chiar ”îmbunătățite”). Îi rămîn niște crime penale, dar alea sînt mult mai greu de demonstrat… Și, chiar dacă va sta undeva la răcoare, se poate aștepta la vreo ”amnistie” generoasă, la vreun arest la domiciliu din care să ajungă în Transnistria ori la vreun control judiciar ce s-ar întinde pe durata a zeci de ani de zile.