Ministra belgiană a azilului și migrației, Anneleen Van Bossuyt a publicat sîmbătă, 10 mai, pe pagina sa de facebook, un mesaj în care acuza o parte a cetățenilor moldoveni – pe cei de etnie romă – că ar fi niște profitori ai sistemului de azil belgian, că ar face un ”turism al adăpostului” și că ar veni temporar în Belgia doar pentru a beneficia de condițiile din centrele de primire, fără a avea un temei real pentru protecție.
Ieri Anneleen Van Bossuyt a venit la Chișinău să zică autorităților moldovenești față în față ce a scris pe facebook (mi se pare muncă degeaba să faci o ditamai vizită oficială pentru a repeta o postare pe facebook!)…
Între timp, din partea autorităților moldovenești e tăcere deplină, deși au trecut cîteva zile bunicele. Tace Ministerul de Externe, tace și vicepremierul pentru Integrare Europeană, tace și Ministerul Muncii și Protecției Sociale. (Dacă, să zicem, Maria Zaharova ar fi înjurat într-un mod similar pe moldoveni, s-ar fi spart facebook-ul și televiziunile de indignări și condamnări ce ar fi venit de la vlădică la opincă, de la președinție la miniștri la bloggeri.)
Eu încă sper că e tăcere deplină pentru că aceste instituții lucrează la o notă de protest în care și-ar exprima vehement indignarea față de aceste declarații rasiste și discriminatorii față de cetățenii moldoveni, că această lentoare în a publica o reacție oficială se datorează faptului că autoritățile publice moldovenești caută cuvintele cele mai dure pentru a taxa astfel de discursuri xenofobe…
Sper că această declarație în proces de scriere începe cu ”Ne exprimăm indignarea, considerăm inacceptabilă, condamnăm hotărît, nu este în spiritul valorilor europene…”
Eu încă sper, că tăcerea aceasta nu e un semn al lașității și servilismului în politica externă, cu care ne-am obișnuit și care se traduce în tăcere comodă și lașă în fața Fratelui mai Mare, de la Est la Vest…
Și mai mult sper că, această tăcere nu înseamnă, de exemplu, că instituțiile moldovenești împărtășesc atitudinile rasiste ale ministrei belgiene. Deși nu m-aș mira, desigur.
Studiile făcute de diverse asociații, rapoartele anuale ale Consiliului pentru Egalitate și Ombudsmanului, rapoartele de monitorizare ale Consiliului Europei, alte sute de articole, cercetări și mărturii dovedesc o tendință clară – populația romă din Moldova este supusă în mod constant discriminării și marginalizării, în termeni de integrare și incluziune socială, acces la servicii (educație, sănătate, justiție), acces la piața muncii și e stigmatizată puternic. Atît societatea moldovenească neromă cît și statul moldovean (prin instituții precum școala, poliția, sistemul de justiție) contribuie, reproduc și perpetuează această discriminare și marginalizare.
Nu e deloc întîmplător că în Moldova există zero școli cu predare în limba romă, și tot atîtea manuale în limba romă, că, în momentul cînd persoanele refugiate din Ucraina au venit în Moldova, romii au fost separați și trimiși în spații separate și segregate, întotdeauna cele mai proaste ca dotări – fostul bloc al FRIȘPA din Chișinău fiind dovada cea mai cruntă a acestui rasism, că politicile guvernamentale de integrare a romilor sînt subfinanțate și rămîn doar pe hîrtie, că rata șomajului printre romi e aproape 50 %, că romii se confruntă cu discriminare atunci cînd accesează servicii medicale, că romii trăiesc în comunități segregate, că semnificativ mai mulți romi în comparație cu alte grupuri nu au acces la apă potabilă și canalizare, că, conform unor sondaje, mai mult de jumătate din moldoveni nu-și doresc un vecin rom, că romii sunt supuși unor politici de profilare rasială, că…
…Într-un interviu acordat presei de la Chișinău, Anneleen Van Bossuyt și-a reiterat și explicat poziția: ea zice că ”Moldova este văzută ca o țară de origine sigură în Belgia” și asta ar explica atitudinea dură a Belgiei față de cererile de azil din Moldova.
O fi fiind, dar nu pentru toți. Pentru unele grupuri Moldova e doar țara discriminării, marginalizării și hărțuirii sigure. Romii moldoveni constituie un asemenea grup…Asta ar fi trebuit să transmită doamnei Anneleen Van Bossuyt cei/cele care s-au văzut cu ea. Și ar fi trebuit să îi organizeze o vizită în vreo comunitate de romi din Călărași sau Comrat, ca să vadă cum trăiesc aceștia în viața de zi cu zi, nu în beciurile de la Cricova.