omul mic, de la Gogol la Ejov/Stalin

Vitalie Sprînceană

Dintr-o scrisoare adresată Comisarului Poporului pentru Industria Alimentară, Anastas Mikoian :

”În luna mai 1935 am fost nevoit să părăsesc funcția de șef-adjunct al Sectorului de Planificare al Fabricii de Cărnuri și Grăsimi din Asia Mijlocie (rus. Средне-Азиатский Маслобойно-Жировой Трест), unde lucrasem aproape 11 ani fără întrerupere.

Motivul plecării mele a fost atitudinea dușmănoasă față de mine a lui Udarov, cu care, timp îndelungat am dus o luptă îndârjită și energică.

Acum, când fățarnicul (1) și troțkistul Udarov a fost deconspirat ca dușman al poporului deciziile deciziile din februarie ale plenului Comitetului Central al Partidului Comunsit al Uniunii Sovietice îmi dau noi puteri pentru a continua lupta. Mă simt obligat să aduc la cunoștința Dvs unele fapte și lucruri care-l deconsipiră total pe udarov.

În luna februarie 1932, personal am descoperit o întreagă badă de tâlhari, condusă de fostul șef al Sredazmasloprombît (Средазмаслосбыт), Buhman. Această bandă încadra în rândurile sale peste 50 000 oameni, reușind să acapareze 4 organizații, unde a activat nestingherit aproape doi ani în condiții de conspirativitate.

Am cercetat personal metodele de activitate ale acestei bande de tâlhari și am alcătuit o listă a lor, pe care am dat-o în mâinile organelor securității de stat GPU (direcția politică de pe lângă NKVD). În rezultatul cercetărilor efectuate de OGPU, bănuielile mele s-au confirmat: 10 oameni au fost condamnați la cea mai înaltă formă de pedeapsă (moarte prin împușcare V.S.), iar alții 35 au primit diverse termene de privațiune de libertate.

Deja în 1931 am reușit să stabilesc legătura de filiație, genetică chiar a acțiunilor de sabotaj (rus. Вредительство) care ducea spre acum deconspirații pentru sabotaj în industria textilă Șlosberg, Râskin, Jirnov, Nikolskii, Iuferov, Marguelis, Mamaev și alții (rus. Шлосберг, Рыскин, Жирнов, Никольский, Юферов, Маргуэлис).

În baza unor fapte concrete ce probează activitate de sabotaj a lui Udarov, am descoperit, în activitatea sa, un sistem complex de diversiuni îndreptate spre:

1. scoaterea din funcțiune a celor mai importante fabrici ale industriei cărnii din Asia Mijlocie.

2. crearea unor disproporții între capacitățile de prelucrare a fabricilor și resursele de materie primă necesară așa încât o parte din prelucrarea materiei prime să fie transferată fabricilor din regiunile centrale ale URSS, așa cum deja se practică

3. cheltuirea nejustificată și irațională a mijloacelor financiare pentru obiecte de construcție ce nu răspund necesităților prezente de materie primă.

4. scumpirea intenționată a construcțiilor precum și prelungirea, fără motiv, a termenelor de realizare

5. sabotajul intenționat al activității fabricilor prin instalarea unor utilaje despre care se știa că sunt defecte

… Am făcut uz de toate ”căile legale și ilegale” pentru deconspirarea sabotajului și fățărniciei lui Udarov, dar toate acestea s-au dovedit a fi ineficiente și am decis să aștept liniștit până va veni timpul potrivit, pentru că doar timpul este marele conducător și judecător al oamenilor. Și timpul a confirmat justețea dezvăluirilor mele.

…Ați trimis anterior o comisie ce urma să cerceteze activitatea industrială în Asia Mijlocie, în următoarea componență: Țvetkov (un troțkist convins și bețivan notoriu), Iliin și Borisov. Ca să încurce comisia să-și desfășoare munca, Udarov i-a trimis pe doi camarazi de-ai săi: Alașevskii și Keinov.

În 1935 la Tașkent vine o nouă comisie în următoarea componență: Grossman, Dijur, Osipovici, Goldovskii și Grobov, care, în înțelegere directă cu Udarov, a decis să mă dea afară pentru a finisa pentru totdeauna cu critica activității fabricii și a conducerii ei…

Tkaciuk, fostul meu camarad a decis în acel moment să înceteze lupta și chiar a mers spre o alianță cu Udarov care i-a iertat, cu această ocazie toate păcatele rebeliunii sale. Împăcarea a avut loc sub cerul senin al plajelor de la Soci.

Doar eu, omul mic, apartinic, fără legături, fără sprijin, obosit și hărțuit, dar n-am făcut afaceri cu conștiința ci, cuprins de un mare sentiment de obidă, am plecat, cu gândul că vremea le va aranja pe toate. Și iată că a venit acest timp.

Am decis să mă adresez Dvs, ca la ultima mea speranță și apărare, pentru a fi răsplătit pe drept pentru adeziunea mea fără rezerve la adevăr.

La moment lucrez ca șef-adjunt al Uzbekvino, ce intră în componența Ministerului Industriei Alimentare din Uzbekistan.

Adresa mea:

Or. Tașkent, str. Pușkin 14, ap. 2

Berezin Vladimir Kuzmici, 25 martie 1936.”

(citat după Irina Glușcenco ”Alimentaţia publică: Mikoian şi bucătăria sovietică” Moscova, 2010, pp. 42-45)

Berezin, care tocmai a trimis la moarte 10 oameni și a băgat în pușcărie 35 alți oameni, pare a fi mândru de gestul său. și tot aici – o bucată aproape gogolescă despre ”omul mic”. Și speranța că vremea lui va veni…

Se pare că Berezin se vede un fel de moștenitor al tradiției literare rusești – omul mic, cum l-au învățat la școală – e de obicei o ființă lipsită de drepturi și obijduită. Samson Vârin, Akakii Akakievici, Makar Devușkin și Marmeladov trezesc de obicei în noi jale și simpatie…. Dar secolul XX a ridicat omul mic la înîlțimi nebănuite. Puterea nu se mai poate descurca fără el. Omul mic începe să conducă destinele altot milioane de oameni, chiar dacă nu se deosebește prin nimic de ei. Istoria sovietică excelează în acest sens – tipul clasic de ”om mic” este reprezentat de Ejov, care, prin voința lui Stalin ajunge să se transforme dintr-un mic funcționar polițienesc în groaznicul ministru al afacerilor interne, apoi, când curățenia internă a partidului ia sfârșit, este aruncat în gura aceleiași mașini cu sentința ironică ”pentru nimicirea cadrelor”.

Scriitorul Leonid Zorin scrie în cartea sa ”Caietele Verzi” : ”Nimeni n-ar fi crezut că Akakii Akakievici într-o altă țară și alt timp ar fi purtat numele Schicklgruber și ar fi cerut să I se plătească prețul mantalei furate. La dracul cu omul mic ! Cât de rău poate fi el !”

Note:

În original ” двурушник” – cuvânt peiorativ apărut în limba rusă în anii 30, în legătură cu procesele publice staliniste. Termenul desemnează indivizi ce aparțin formal unui grup, curent sau linie de gândire, dar care în mod tainic favorizează/ajută/susțin alte grupuri. Alteori cuvântul e folosit pentru desemnarea unor indivizi ce joacă dublu, adică fac parte simultan din două grupuri, pe care le manipulează în interes propriu. Sursa: http://wordhist.narod.ru/dvurushnik.html

VS: textul ăsta, dar și experiența pe care o descrie reprezintă sper un adio final cu esențialismele morale. Și cu etica de clasă. Că nu se naște nimeni inerent moral: ”intelectualii” francezi au înecat Franța în sânge pe durata revoluției, țăranii germani și cei ruși aproape că au reușit să șteargă Europa de la hartă…

Am identifica aici un loc de întâlnire a cel puțin doi tropi:

– scrisoarea omului mic adresată Țarului. E iluzia de milenii a celor mici și săraci că Țarul/Conducătorul de partid nu prea știu cum stau lucrurile de-a adevăratelea. Că-i tras pe sfoară de dregători/directori de fabrici. Și, Doamne, dacă ar ști (de aici și rostul scrisorii care ar trebui să transmită adevărul adevărat0, ar rezolva pe dată toate nedreptățile…. E o logică care n-a făcut alianțe între țărani și boierime, omul mic și funcționarii locali. Ci ziduri de neînțelegere care s-au transformat în sânge. Omul mic a vândut ori de câte ori a avut ocazia pe funcționar țarului/secretarului general de partid. Funcționarul, la rândul său a presat de multe ori peste omul mic. Deasupra stă, mulțumit, Țarul/Secretarul general de Partid. E atât de ușor să construiești o dictatură cu o asemenea țară.

– minciuna poate deveni normalitate. E ceva ce ține de contextul social. În vremuri normale acest Akakii Akakievici-Berezin n-ar fi văzut în viața lui mai mult de 100 de străini, acum când însă vremurile o cer, găsește organizații banditești de 50 mii de membri ce au scopul de a distruge Uniunea Sovietică. Anomalie? Nu, regula epocii. Nu-i învinuiți pe oameni particulari că ar fi făcut ceva cumva rău, ci căutați sistemul la purici. Acolo unde se poate.


One Response to “omul mic, de la Gogol la Ejov/Stalin”

Leave a Reply

CommentLuv badge