Nov 19 2010

4. transport public

Vitalie Sprînceană

Steve, colegul geograf, american și călător pasionat m-a avertizat  că Los Angeles ar fi un oraș imens. Chiar e. Apoi că, în pofida imaginilor luxuriante cu zgârie-nori fosforescenți ce străjuiesc cerul, orașul ar fi de fapt o plictisitoare înșiruire de căsuțe cu un singur etaj. Adevărat. Că de fapt ar fi orașul tipic american – fără un centru unic, ci având câteva centre ce concurează între ele. A avut dreptate. Mi-a mai spus să fiu atent la suburbiile Los Angeles-ului pentru că ele ar fi fost modelul după care s-ar fi construit conceptul de ”suburban” în America, așa încât orice orășel din Ohio  sau Florida, Texas ori Nebraska ar fi fost ștanțat după chipul Los Angeles. Asta trebuie să caut.

Partea în care Steve a greșit e cea cu privire la transportul public. Mi-a zis că n-ar exista deloc și chiar dacă printr-o minune aș găsi autobuze acestea vor circula atât de greu încât îmi va lua zile întregi să ajung dintr-un capăt în altul. Înțeleg că-i un fel de mitologie curentă despre LA, distribuită cu generozitate atât de localnicii care mai găsesc un motiv de a cumpăra automobil propriu, cât și de străinii ce vizitează orașul și-s nemulțumiți că autobuzele publice nu merg prin Hollywood, Beverly Hills și Malibu Beach. Ca unul care a trăit jumătate de viață pe roți (cele ale propriei mașini) și altă jumătate pe propriile picioare, Steve nu utilizează transportul public. Care în America e rezervat mai ales pentru emigranți. și studenți. Mai ales studenți emigranți.

Transportul public există în Los Angeles. Și-i foarte dezvoltat. Autobuzele circulă din 10 în 10 min. și se găsesc vreo 6 feluri din ele: big blue bus, rapid, express, metro etc. Atât că rețeaua transportului public în LA e construită pe o altă logică decât cea turistică. Pe una funcțională. Autobuzele nu merg, bunăoară, spre casa cântăreței Britney Spears ori a lui Sting, chiar dacă mii de gură cască ar dori să se ducă încolo. Nici spre inscripția Hollywood. Alte tipuri de transport ajung acolo – zecile de companii turistice de pe bulevardul Hollywood ce organizează sightseeing, excursii spre casele vedetelor, călătorii spre Malibu.

Autobuzele străbat în schimb celelalte părți ale orașului – Koreatown, Little Tokyo, Santa Monica, Beverly Hills, Wilshire, Pico. Acolo unde și de unde vin/se duc măturătorii, servitorii, chelnerii, vânzătorii și restul oamenilor de care orașul are nevoie și pentru care autobuzul ieftin și rapid e momeala de a rămâne în urbe. Turiștii, nu vă faceți griji. Ei trebuie mulși, că altfel nu s-ar duce la Hollywood. Dar de asta se ocupă deja alți oameni. De la Hollywood. Ce știu să mulgă bine…

E o veșnică polemică. Turiștii zic că transportul public în Los Angeles nu-i bun pentru că nu include rute glamuroase. Americanii localnici – pentru că ar contrazice visul american. Eu am mers cu el. Vreo 3 zile deja. E ok. Și mult. Divers chiar.


Nov 19 2010

3. hotel

Vitalie Sprînceană

Am ajuns cumva la hotel. Suprinși că arăta altfel-altfel decât pe internet. Mai prăfuit. Fără atâția palmieri pe cât promitea site-ul. Mai scund și mult mai puțin spațios decât ne-am așteptat. Dar rămânea să fie ieftin, întocmai ca pe site, și asta era exact ceea ce ne trebuia.

Odată ajunși în cameră Alex răsuflă nemulțumit:

În orașul ăsta nu trebuie să crezi imaginilor.

…A fost cea mai bună vorbă a zilei.