blog implicat

Adam Michnik, disident, publicist și intelectual polonez a venit într-o vizită fulger la Chișinău. Modest, accesibil, jovial, vesel chiar, pan Adam a vorbit la ULIM unui grup de moldoveni…

Ne-am gândit inițial că o să curgă sânge la prăbușirea comunismului, dar în Polonia, acesta a fost demontat fără să se spargă măcar un geam.

Conducerea comunistă era prea slabă pentru a combate Opoziția, iar Opoziția, la rându-i, era și ea prea neputincioasă pentru a răsturna Puterea.

Mișcarea de opoziție în Polonia a pornit din 2 puncte: mișcări munictorești, pe de o parte, și Comitetul pentru apărarea muncitprilor, înființat de intelectualii poloni, pe de altă parte. Anterior, protestele se făceau în mod separat: muncitorii își aveau protestele lor, intelectualii – pe ale lor. O mare reușită a fost unificarea protestatarilor.

Comunismul polonez a fost unul cu dinții sparți, autoritățile manifestau toleranță față de Opoziție, pentru că erau slabe…

Atât Conducerea Partidului, cât și Opoziția se temeau de vărsare de sânge, odată cu demararea perestroicăi atitudinea Puterii s-a domolit: ambele părți au înțeles că plutesc în aceeași barcă.

Ne-a venit în minte, la început, modelul spaniol al ieșirii din dictatură – nu prin revoluție, ci prin negocieri și compromis.

Apariția unui sindicat independent, Solidaritatea adică, a delegitimat regimul: el nu mai reprezenta puterea muncitorilor și proletariatului, căci aceștia se îndreptaseră împotriva lui.

Norocul Opoziției poloneze a fost întruchipat de trei simboluri:

– Papa Ioan Pavel al II-lea

– Lech Wałęsa

– Czesław Miłosz

Biserica Catolică a intermediat negocierile dintre Putere și Opoziție, fiind garantul respectării angajamentelor asumate.

Pe durata dominației comuniste Biserica Catolică a fost unica instituție nesovietizată.

Marele noroc al Poloniei a fost că generalul Jaruzelski, spre deosebire de un Ceaușescu, se arăta deschis spre reforme și se manifesta ca un patriot polonez.

Rectificare: Partidul Muncitoresc Polonez Unit a fost construit pe 4 minciuni:

– că e partid

– că e muncitoresc

– că e polonez

– că e unit

În primul rând noi nu am avut niciodată un partid comunist pana la sovietizare. Prin anii 40 am avut mai multe partide muncitorești, între care Partidul Unit Muncitoresc Polonez, despre care se spunea, ca o glumă, că nu era nici partid, nici unit, nici muncitoresc și nici polonez.”Dar nu asta e miza mesajului meu. La urma urmei, e bine sa existe mai multe versiuni, si pentru pozitivisti si pentru negativisti.

La 20 ani după prăbușirea comunismului polonez, pot spune că această perioadă a fost cea mai frumoasă din întrega istorie a Poloniei.

Din păcate, ca rezultat al prăbușirii comunismului și al terapiilor de șoc care au însoțit trecerea la economia liberă, unele grupuri de oameni s-au pomenit în tabăra pierdanților.

– muncitorii de la marile uzine și complexe industriale – cei care, prin greve și demonstrații au obținut libertatea, au fost primele ei victime… Destrămarea piețelor de desfacere și rentabilitatea redusă a fabricilor socialiste a cauzat falimentul multora din ele…

– intelectualii. Puterea comunistă avea grijă de ei, le oferea tot soiul de privilegii în schimbul sprjinului. Azi, confruntați cu piața liberă a ideilor, aceștia suferă o nostalgie după timpurile trecute.

– iacobinii morali, cei care credeau că-i vor vedea spânzurați de felinare, a doua zi după victorie, pe toți comuniștii și aliații lor.

Am avut grijă ca înfrângerea comunismului să nu se transforme într-un dezmăț moral: răzbunările sângeroase au fost evitate pentru că reprezintă un anticomunism de tip bolșevic…

Polonia oscilează între două extreme (între ciumă și holeră):

– regim democratic de fațadă, adică democrația suverană, așa cum o înțelege V.V. Putin.

– berlusconism, adică concentrarea puterii mediatice și economice, ulterior politice, în mâinile unui singur om.

Intelectualul poate să fie de partea puterii, dar nu trebuie să mintă.

În Polonia nu avem o televiziune publică de tip BBC: avem bani, tehnică, dar nu prea avem britanici.

Polonezii iubesc libertatea, dar au probleme cu democrația.

Democrația înseamnă libertate în limitele statului de drept, iar noi avem probleme cu aceste limite.

La moment există un conflict structural între Biserică și societatea poloneză: Biserica apără lucrurile absolute, iar democrația este condamnată să manipuleze fenomene și lucruri relative.

Biserica va trebui să învețe să apere lucrurile absolute într-o lume relativistă nu prin anateme, ci prin dialog, prin mese rotunde, nu predici din altar.

Partidul Muncitoresc Unit Polonez avea 2 justificări ale aflării sale la putere:

– contextul geopolitic, Moskova, centrala, ne-a încredințat puterea. Nu au existat practic niciodată discuții ideologice sau filosofice, partidul era de fapt o corporație a aparatului birocratic.

– puterea care trebuie exercitată de cineva.

Politica lipsită de moralitate este la fel de periculoasă ca și absolutismul moral.

Dacă etica joacă un rol în viața omului, la sigur că are și un rol mare în politică.

Ce va fi a doua zi după ce regimul va fi răsturnat: iată întrebarea de căpetenie a opozițiilor din toată lumea.