blog implicat

carti filme muzica idei polemici

Category: occupy

comunismul lor e mai bun decat al nostru…

 

Seara, pe la 6 în McPherson Square (Washington DC). Protestatarii de la Occupy DC s-au întors din nou în parc și la corturi, după un lung-prelung tur pe la Casa Albă, prin celălalt lagăr de corturi de la Freedom Plaza și prin centrul orașului. Bucătăria improvizată servește toți doritorii și pe gratis cu tartine, sandvișuri și prăjituri. Un nene de culoare distribuie apă minerală pe gratis. Un polițist cu vizibile trăsături asiate ia o sticlă și se întoarce spre mașina parcată la un capăt al aleii.

Alături oprește un alt automobil. Un ins de culoare și o doamnă ”albă” scot din salonul mașinii 2 genți enorme și încă câteva cutii. Cutiile conțin alimente uscate – nuci, alune, prajituri. Din genți se scurg două plapume.

Alți câțiva oameni ies din alimentara din apropiere cu cțte 2-3 sacoșe mari. Pe care le dau omului ce se ocupă de bucătăria ambulantă. El le mulțumește fierbinte.

În alt colț al parcului stă ”banca de țigări” de unde fumătorii își pot lua țigări pe gratis. Iar nefumătorii ori fumătorii cu bani sau chef pot adăuga alte țigări.

Mai au protestatarii un colț legal unde 2 oameni acordă servicii legale pe gratis și dau sfaturi unor tineri mai înfierbântați cum să protesteze fără a fi ridicați de poliție. Și ce să facă în caz că se întâmplă.

Un colț medical oferă servicii medicale de urgență pentru locuitorii temporari ai orașului de corturi.

…În centrul parcului, așezați pe iarbă, rebelii decid asupra acțiunilor din zilele următoare. N-au megafon și repetă cu voce tare în cor ceea ce zice vorbitorul din față. Un megafon viu ca acel folosit de Slavoj Zizek acu 2-3 zile la New York. Dezbat, polemizează, chiar seartă pe alocuri, dar pașnic…

O mamă dansează cu copilul ei, o fetiță cârlionțată, pe ritmurile unei melodii săltărețe interpretate la banjo de un tânăr săltăreț în pantaloni multicolori…

Aer de comună și viață împreună, fraternitate, egalitate, dezbatere.

Idilă comunitariană în plin post-modernism. Fie și temporară.

gustul democratiei e (uneori) ereditar…

 

Un coleg îmi povestește că l-a sunat zilele astea pe taică-său care tocmai a suferit o intervenție chirurgicală și i-a zis că se gândește să meargă la proteste în Washington și pe sâmbătă se urcă la deal, spre New York, unde situația e pe zi ce trece mai fierbinte.

Tatăl, avocat în statul New Jersey, cu ceva luni de protest anti-Vietnam la activ hăt în anii 70, îi zice:

– Desigur că o să mergi. Chiar trebuie s-o faci! Nici nu mă gândeam că ai putea să stai într-o parte și să treci cu vederea un moment ca ăsta.

Colegul încearcă să-i spună că e periculos, că au mai arestat niște oameni în New York, Houston și Boston, la care tatăl îl taie:

– La câți hoți și netrebnici am apărat eu pe durata carierei, voi fi în stare să construiesc o apărare bună pentru propriul fecior în caz de ceva. Succese!

…Asta mi-a amintit și de propiii părinți care m-au sunat insistent pe 7 aprilie 2009 și îmi vorbeau cu lacrimi și scâncet să nu mă bag nicăieri și să fiu băiat cuminte, că-s mulți răi pe lumea asta…

Page 2 of 2

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén