Numele meu e o coincidență –
Puteam să port orice nume de familie.
De ce m-aș atașa prea mult de el?
Oricum, majoritatea prietenilor mă cunosc după față
Iar majoritatea celor care nu mă plac – după vorbe.
Numele meu de familie e o arhivă,
Un lung lanț de ucideri de alte nume,
De zeci și sute de generații îngropate
Sub multe straturi de tăcere și uitare.
Unde sînt, în numele meu,
Zecile și sutele de femei care au purtat
Arborele genealogic al familiei în spate?
Ucise au fost de zeci și zeci de ori în timpul vieții
Și după moarte.
La căsătorie, li se luau numele lor și li se da numele bărbaților lor,
Fetelor lor, la căsătorie, li se lua numele și li se da numele bărbaților lor,
La moarte, mureau și erau îngropate tot sub numele bărbaților lor.
Numele meu e mut, e surd, e impenetrabil
La vocile, chipurile, fețele și numele lor,
Numele meu nu mai poartă nimic cu sine.
Numele meu nu e o mărturie istorică –
Numele meu e o crimă nepedepsită.