Despre ”scandalul cu educația LGBTQI+ în școli”…

ONG-urile fac campanii. Grupurile de inițiativă fac campanii. Zeci de campanii. Uneori o organizație face mai multe campanii în paralel. Campanii de promovare. Campanii de sensibilizare a opiniei publice. Campanii de colectare de fonduri. Campanii de promovare a unor comportamente (incluziune, toleranță). Campanii de luptă împotriva unor vicii – împotriva fumatului, dependenței de alcool, exploatării minorilor, împotriva violenței în familie. Campanii pentru transparență și participare în procesul decizional. Campanii de plantare de copaci. Campanii de protejare a patrimoniului. Și alte campanii.
Aproape fiecare ONG are cîte cel puțin o campanie în derulare. Așa e specificul activității lor – ele vor să schimbe mentalități, politici publice, comportamente.
Eu nu sînt, evident, de acord cu toate campaniile și nu le cred la fel de importante. Sînt sceptic față de combatere a ”propagandei” prin demascarea de falsuri. Mai important decît să investești tone de resurse pentru a ”demasca” un pîrț, mi se pare efortul de a educa cetățenii ca să își dezvolte abilitățile critice de a distinge pîrțurile de știri serioase și relevante. Sînt sceptic față de campaniile de luptă împotriva corupției – ele trebuie, pentru a fi eficiente, să includă și formele de corupție mare precum sînt lobby-urile, diverse facilități și scutiri nejustificate. Altfel, campaniile anti-corupție se rezumă la a spune că învățătorul care ia mită e rău, dar banca sau compania care plătește partide pentru contracte favorabile e bună.
Dar asta e părerea mea. Și eu fac campanii proprii împotriva campaniilor pe care le cred deplasate, inutile sau chiar toxice…
De ce zic toate astea?
Pentru că azi PSRM, partidul în cadrul căruia săracii cu ciorapii rupți votează pentru multimilionari a tras un clopot de alarmă că un ONG care militează de zeci de ani pentru incluziunea LGBTQI+, ar fi lansat, ce nesimțire, o campanie de sensibilizare a opiniei publice despre discriminare, și umilință, și frică, și rușine, și ură, și bullying și alte comportamente toxice.
Campania asta care o să fie probabil cîteva postări pe facebook și 2-3 imagini distribuite pe instagram, a devenit azi mai importantă decît inflația, criza de curent și războiul din Ucraina.
Pentru Igor Dodon, apărătorul valorilor tradiționale cu leafă de 40 mii dolari pe lună, asta e, nici mai mult nici mai puțin o modalitate prin care actuala guvernare distruge ”pas cu pas credința, familia, economia. Această conducere distruge Țara!”.
Interesul lui Dodon e clar – amenințarea cu gay și sirieni i-au adus un post de președinte de țară (poziție din care nu a făcut nimic decît să-și cumpere Iphoane noi) și acum acesta speră că acești aliați vechi, sperietorile, îi pot aduce și ceva protecție împotriva unei pușcării care este tot mai aproape.
E clar și interesul PSRM de a umfla și de a vorbi cît mai mult și mai isteric despre gay și lesbiene – ce temă mai potrivită pentru ca cel mai mare partid de opoziție să arate că se află în treabă în condițile în care inflația și prețurile i-au făcut pe majoritatea moldovenilor săraci peste noapte? Cum nu are argumente pentru critică economică și politică a guvernării, și nici curaj și imaginație pentru proteste, partidul se ia de gay, pentru că e mai ușor să înjuri Gender Doc, care cel mult te poate reclama la Consiliul pentru Egalitate, decît să te iei direct de guvernare (care îți mai poate lipi un dosar).
Nu am înțeles care a fost interesul mass-media din tabăra guvernării de a scormoni și amplifica fumigena PSRM. Ziarul de Gardă chiar s-a adresat la Ministerul Educației să vadă dacă nu cumva instituția e în spatele acțiunilor ”de distrugere a valorilor tradiționale”.
Dintre toate formele de reacție, ministerul a ales-o, evident, pe cea cu doza maximă de negîndire. Declarația ministerului merită inclusă în vreo viitoare antologie de diletantism de comunicare. „Referitor la comentariile unor politicieni considerăm incorectă politizarea subiectului și nu comentăm declarațiile respective”.
Greșit!
Anume că trebuie să politizăm discuția despre discriminare, și umilință, și frică, și rușine, și ură, și bullying. Aceste atitudini sînt dăunătoare și toxice, fie că e vorba de grupul LGBTQI+, fie că e vorba de grupuri religioase, etnice, de clasă etc.
Anume că trebuie să comentați ”declarațiile respective”. Le puteați comenta pe linia: Ministerul nu a demarat campania, dar salută campaniile ce combat atitudinile de discriminare, și umilință, și frică, și rușine, și ură, și bullying față de alți oameni și alte grupuri. Și că Ministerul încurajează toată societatea să lupte contra acestor atitudini.
Scandalul inventat de azi putea fi un prilej în care am fi vorbit deschis despre comportamente toxice. Și ar fi fost și o lecție de învățat. În schimb, a fost o mică campanie pentru reacționarii cu ziua și cu simbrie de la PSRM, susținuți de aliații lor din presa ”pro-europeană” și de negîndirea Ministerului Educației.

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.