Pandemia ca repetiție

Din lecturile despre alte pandemii cel mai mult îngrijorează similaritățile, lucrurile care se repetă…
E vorba desigur și de micile exemple de eroism și abnegație care se văd în timpul pandemiilor. E vorba și de micile exemple de egoism și izolare (avem grijă doar de cei apropiați și restul măcar să crape).
E vorba și de marile minciuni și nesăbuințe.
Cum ar fi, de exemplu, tendința de a căuta un agent străin (țară, etnie) care ar fi responsabil de apariția și răspîndirea virusului…
Sigur că știți despre ce e vorba – de Trump vorbind că e vorba de un virus ”chinezesc” (ca și cum liliecii au naționalitate), de presa glossy din toată lumea vorbind despre un virus ”originar în China comunistă”, de alți covidioți răspîndind istorii despre faptul că virusul a fost conceput într-un laborator în Wuhan, de ambasadorul SUA de la București vorbind de Huawei și că pandemia ar avea ceva treabă cu războiul tehnologic dintre SUA și China, de legiunile de negaționiști din Estul Europei care zic că virusul e ”produs american” sau e fabricat de Soros și lobby-ul gay pentru a anihila grupuri incomode (sînt mai multe variații)…
Istoria asta nu e nouă și nici măcar nu e invenția lui Trump – ea e parte a unei uitări istorice și se repetă cu orice mare tragedie biologică.
Gripa ”spaniolă” de după al doilea război mondial e un bun exemplu. Ea a rămas în istorie ca fiind ”spaniolă” doar pentru că spaniolii nu-și cenzurau presa și raportau credibil despre epidemie și evoluția ei. În țările beligerante, boala era pusă pe seama dușmanului.
Înainte de a fi ”spaniolă” gripa aia a fost, în presa americană, de origine ”germană”. Presa americană scria că virusul influenza, cel care a omorît mai mulți oameni decît războiul care tocmai se termina, a fost fabricată în Germania și a fost adusă în SUA cu un submarin.
(Ceva vreme după sfîrșitul pandemiei cercetările au arătat că, cel mai probabil epidemia s-a născut undeva într-o periferie rurală din SUA, dar adevărul nu mai interesa deja pe nimeni).
Evident că ne e greu să acceptăm că virusul e o entitate biologică fără naționalitate, că nu recunoaște cetățenii și religii și etnii (doar diferențe de clasă). Evident că ne e greu să acceptăm că fiecare dintre noi poate fi recipient, purtător și laborator pentru acest virus. E mai ușor să aruncăm cu pietre în ceilalți.
Și să ne îngropăm, împreună cu ceilalți, morții.
Pe o parte din care i-am fi putut salva.

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.