Pe Armeneasca, mai la vale de Stefan cel Mare, o batrinica vinde marar si patrunjel…Un politist se apropie de ea si ii spune, pe un ton obraznic, sa se care de acolo ca nu are voie sa vinda pe locul ala…- Pai, vind ca trebuie sa ma hranesc, fac un ban nu tare mare, zice batrina. – Hai, ie-te de aici, sa nu te vad. Daca te mai prind apu n-o sa-ti fie usor. In toata ziua vii si in toata ziua te plingi ca nu ai ce minca…Aici nu se poate vinde si gata…
Discutii de astea sint zeci, poate sute in oras zilnic… Is parte din “lupta cu morile de vint”, adica cu comertul ambulant pe care o duce primaria orasului…Un fel de simulare de aflare in treaba…
Lasam la o parte discutia (foarte importanta de altfel) despre microeconomie, economie a subzistentei, caracterul partinitor al interventiei politiei (care lasa sa scape criminali dar se razboieste cu batrinele care vind patrunjel), caracterul negindit al inerventiei primariei (care in numele “esteticului” ia pinea de la gura unor oameni)…
E relevant de meditat asupra faptului ca, atit politistul (un sergent, cel mult un locotenent) cit si batrinica fac partea din aceeasi clasa: cea a celor cu venit si posibilitati mici. Adica saraci. (Daca venea dintr-o familie mai instarita politistul cu pricina era ceva ofiter si nu era trimis sa “faca ordine prin vinzatorii cu marar”). Probabil tinarul vine din vreo familie saraca pentru care slujba in politie rezolva mai multe probleme: cariera garanta, pachet social, conditii privilegiate de pensionare. Pe scurt o viata personala si profesionala destul de confortabila. Plus comoditatea morala ca esti..de partea legii.
Batrina e si ea parte din aceeasi clasa. Doar ca, pentru ea cariera nu e in fata ci in spate. Si, probabil, cariera are un echivalent mic in bani sub forma de pensie…Care nu ajunge. Care trebuie suplimentata…
Intilnirea dintre cei doi e insa mediata de forma institutionalizata a conflictului de clasa: el e de partea legii, cu dreptatea statului sub forma de baston si pistol, ea e de partea “ilegala”, care e criminalizata…