prostia care ne doare

Strașnică forță are internetul. Puternică. Și uneori oarbă. Și cam proastă.

Un exemplu: televiziunile moldovenești, site-urile de știri, bloggerii și aproape oricine cu acces la internet nu se sfiesc deloc să ia poze de pe profilurile personale din rețelele de socializare, fără a le păsa de implicațiile morale ale gestului (cele legale sunt încă absente din sistemul juridic moldav, căci țările europene nu au făcut încă o lege pe care s-o traducem/copiem și noi).

Întâi a mers cazul cu fata care s-ar putea să fi fost violată într-o cabană în România, și a cărei poze de pe odnoklasniki/facebook a fost tirajată în draci la un post TV (Jurnal TV, țara trebuie să-și cunoască eroii). Drept că un oarecare Club de Presă a condamnat practica, dar post-factum.

Acum e cazul unei secretare de la ministerul culturii a cărei trei mari păcate sunt:

– de a fi în subordinea lui Focșa (personaj scandalos ce a scăpat curat dintr-un scandal cu conducere în stare de ebrietate, dar care ar trebui cercetat în primul rând pentru trafic de influență și încercarea de a ajuta pe un subordonat să ocolească regulamentul rutier),

– de utiliza un limbaj juridic de lemn – nu e de vina ea ca majoritatea termenilor legali (aparat, instrument, membru) trimit și la organe sexuale – și de a le explica unor ziariști că în clădirile publice nu se intră oricum.

– de a purta o fustă ”indecent” de scurtă în mintea polițailor morali (cu acces la youporn și redtube dar și la stereotipurile sexiste ce se referă, tradițional, la vestimentația femeilor moldave).

Nici un păcat din aceste trei nu este capital, nu stă înscris în Biblie, codul muncii sau cel penal și nici măcar nu are vreo legătură cu atribuțiile funcției domniței, decât în mințile unor redactori de știri, reporteri și internauți (două cazuri exemplare, dincolo de limita măgăriei – Radu Marian și Nicolae Apostu), care i-au răscolit viața privată (cea neoficială, neministerială și neprofesională de pe facebook) și au umplut spațiul virtual cu intimitatea ei (salut, Unimedia!) pe care au tăvălit-o așa cum le-a venit Photoshopul și libidoul…

Mai eficientă decât tragerea ei la răspundere legală (discutabilă) s-a dovedit a fi strategia șantajului omului cu intimitatea sa.

Cum ar veni, dacă avem chef, acces la net și 3 mii de vizitatori turmă, ne răzbunăm de plasăm pe site orice poză de pe profile-ul tău, o schimbăm și transformăm cum ne cade în gât și adăugăm orice comentariu libidinos ce vine în minte, că doar e democrație și presa e a patra putere iresponsabilă în stat…

Aiureala a pornit și de la fusta scurtă a fetei…La care moraliștii ce se află la un click de site-urile pornografice s-au uitat prea mult și cu opinie ”interesate”.

Că nu există un dress code la minister și fustele ”scurte” n-au fost încă interzise decât în Biserică asta pare a se fi uitat.

E absurd, discriminatoriu și jignitor pentru pseudo-bărbații ce au scris comentarii sexiste să-și bată joc de o femeie pentru că poartă o fustă ”scurtă”.

Dacă organizațiile ce se ocupă cu combaterea discriminării femeilor în Moldova ar fi pe măsura banilor ce-i iau din granturi sau a rapoartelor de activitate ce le scriu cu duiumul, ar da puțin în gât Unimedia pentru scârnăvia de material.

Plânge sistemul legal moldovenesc  după o distincție între diferitele tipuri de spații intime și private. Confuzia pe care o fac inșii ce fură poze de pe facebook-uri și o justifică ca preluare a unor materiale din ”spațiul public” (așa sunt poreclite site-urile de socializare), e că, deși pozele de pe facebook sunt publice, în sensul că tin de un spațiu ce nu e intim, de vreme ce fiecare le pune cu mâna lui, ele totuși nu au un caracter oficial, adică nu se referă la activitatea unui individ într-un minister sau alt organ public.

Și nu trebuie utilizate în nici un caz în legătură cu atribuțiile profesionale ale cuiva…

p.s. articolul a fost publicat inițial pe Vox.Publika.

2 thoughts on “prostia care ne doare”

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.