15 ganduri despre Occupy Wall Street. spatii “publice”

2) spații ”publice”. Protestatarii au instalat corturi în Parcul Zuccotti pentru că-l percep ca un spațiu public, accesibil și deschis oricui.

În seria de justificări a actului de evacuare Michael Bloomberg și Departamentul de Poliție a orașului New York au făcut trimitere tot la un spațiu public ce ar fi fost blocat de niște cetățeni care ar fi împiedicat accesul altor cetățeni în parc. În intervenția sa Bloomberg a mai amintit că acționează și la solicitarea  Brookfield Properties, proprietarii juridici ai parcului.

O explicație similară, dar mai cinică a fost oferită și de Antonio Villaraigosa, primarul de Los Angeles: protestatarii au trezit conștiința națiunii dar au și strivit iarba din fața clădirii Primăriei. Parcul, a continuat primarul, trebuie curățat de protestatari și re-deschis publicului larg.

Ce rămâne atunci din ideea de spațiu public dacă ea poate fi folosită atât pentru declanșarea unui protest democratic cât și pentru înnăbușirea lui? Al cui spațiu e mai public, al primarilor și poliției, sau al protestatarilor ce au decis să-l folosească ca loc pentru articularea și elaborarea protestului?

Zuccotti Park, cunoscut vreme de 50 ani ca Liberty Plaza (Piața Libertății) –  perimetrul din New York pe care mișcarea Occupy Wall Street și-a înșirat corturile reprezintă un excelent studiu de caz pentru evaluarea transformărilor suvernite în concepția de spațiu public în ultimii ani (neoliberalism și ceva mai înainte).

Zuccotti Park este, în termeni legali și politici, un POPS (privately owned public space). Ceea ce înseamnă următoarele – parcul a fost creat ca urmare a unui agreement între o companie privată și autoritățile orașului, adică cetățenii din New York. Cetățenii, prin autoritățile locale, au permis companiei să construiască zgârîie-nori ce depășeau barierele urbanistice de înălțime, cedând din ”bucata de cer senin” ce li se cuvine, obținând în schimb ceva spațiu ”jos”, adică la sol – un parc accesibil publicului. Atât autoritățile cât și compania ce gestionează parcul poartă obligația de a menține parcul în sfera publică.

Decizia primarului Bloomberg de a-l evacua, plus justificarea că gestul ar veni la rugămintea ”proprietarului” (care este doar gestionar) contravine deci principiilor legale ce au stat la baza parteneriatului public-privat ce a născut parcuri precum Zuccotti.

Cine este publicul?

Brookfield Properties, compania ce gestionează Zuccotti Park motiva astfel solicitarea către primarul de New York: protestatarii încalcă legea, încalcă regulamentul de utilizare a parcului și îi privează pe restul cetățenilor de dreptul de a petrece în liniște timpul în parc”.

Liniștea presupusă a celorlalți cetățeni, care nu participă la protest, și a căror opinie n-o cunoaștem, reprezintă totuși pentru primarul Bloomberg o rațiune suficientă de a lichida o mișcare de protest a unor cetățeni.

O logică paradoxală ce postulează că unii cetățeni sunt un public iar alți cetățeni nu sunt un public (cimilitura aia moldovenească cu cineva e cineva iar cineva nu e cineva apare ca neașteptat de adevărată).

Și doar mânia orientată ideologic a primarului ar avea dreptul să discearnă între diferitele categorii de public.

Într-o serie la fel de ironică stă și permisivitatea autorităților față de alte grupuri de cetățeni ce ocupă spații publice – inșii ce au instalat corturi în fața unor mari magazine în așteptarea marilor reduceri de Black Friday.

aici partea 1, securitate vs libertate.

13 thoughts on “15 ganduri despre Occupy Wall Street. spatii “publice””

  1. Interesant ar fi sa cunoastem care este, totusi, parerea acelui “public” care nu participa la “occupy”. Oricum majoritatea nu o fac, si banuiesc eu, sunt destui care ar vrea sa fac uz de parc, dar nu pot deoarece el este deja “occupied”.

    Protestul “occupy-ilor”, se pretinde ca este si pentru acei care nu se ocupa cu “occupy-ul”, 🙂 altfel trebuie sa-i calificam drept huligani. In acelasi timp, rezulta ca “occupy-ii” ii reprezinta pe ceilalti contrar vointei lor, or ultimii vreau sa fac uz de parc, asa cum sunt deprinsi.

    Nu e un fel de a baga “liberarea” pe git?

    Reply
  2. iurie, ce-mi atrage atenția cel mai mult din vorbele tale e reprezentarea celorlalți contrar voinței lor. E limpede că fie Occupy Wall Street, fie Bloomberg o face. E limpede că ăștia ceilalți știu că se face apel la ei în argumentele celor două părți și acceptă tacit să fie doar carne de tun într-o societate, mobilă disputată de alții în propria lor
    casă.

    Reply
    • Putem sa ne mindrim, noi suntem humusul istoriei! Pe contul nostru se fac revolutii, noi alimentam ostile cu carne de tun, noi suntem poporul. Iar fiecare in parte – NIMENI! 🙂 Banzai!

      Reply
  3. @Iurie, parerea acelui public a fost pipaita, stangaci ca altfel nu se poate, prin sondaje. peste 40 la suta din respondenti au o atitudine favorabila fata de miscarile OCCUPY, ceilalti stiu de asta. insa cand e vorba de sondaje, nu se poate sti nimic cu exactitate. asta daca ceilalti chiar ar conta, dar suntem martorii unei situatii in care despre ei si pentru ei se vorbeste. vorbeste primarul de New York care pretinde ca le apara interesele, vorbesc protestatarii care striga – we are the 99 %. din perspectiva stricta a reprezentativitatii ambele parti comit un fals…matematica insa e o sora vitrega a protestelor.
    pe de alta parte, chiar daca OCCUPY nu ar pretinde ca reprezinta interesul general (artificiu retoric) ci doar doleantele unui grup restrans de indivizi asta tot n-ar fi motiv sa fie evacuati de autoritatea publica…in ambele cazuri protestatarii au dreptul sa se afle in parc.
    ce e interesant in aceasta situatie e utilziarea publicului contra publicului, asmutarea unui public asupra altui public, construirea unui public ca bun, deci prioritar, si altuia ca rau, deci nelinistitor…si-n bataliile astea sta mult din viitorul nostru.

    Reply
    • Asadar,nu are nimeni dreptate. Atunci? Ajungem la eternul “vae victis”?

      Nu te-ai gindit ca revolutiile si alte schimbari in tromba a stofei sociale sunt o alergare pe circumferinta. Parca am fi ostaticii unui scurtcircuit in sistem.

      Iar protestele tare mai aduc a instrumente de afirmare si edificare a self-estimului: “ei nepoate, apu iata cind eram ca tine, am dat foc la cladirea parlementului, da tu ce faci!”

      Apropo, este vreo statistica privitor la virsta celor de la Occupy?

      Reply
  4. o fi “vae victis” doar ca victimele, in scenografiile moderne, au voce si imaginatie si contesteaza puterea invingatorului ori a celui care domina…de aia unele proverbe se cer revizuite…iar victimele de azi din miscarile #OWS tare is guralive si inventive.
    cu statistica acum caut. o sa fiu un post anume cu populatiile protestatarilor. acum adun info

    Reply
  5. Pai asta si am avut in vedere, “victimele” de ieri ii biruie pe “biruitorii” de azi, si devin “stapinii” de miine… ca mai apoi circuitul sa se reproduca. Intotdeauna va fi un “vae victis”…

    Reply
  6. Pai asta si am avut in vedere, “victimele” de ieri ii biruie pe “biruitorii” de azi, si devin “stapinii” de miine… ca mai apoi circuitul sa se reproduca. Intotdeauna va fi un “vae victis”…

    Reply
  7. cred ca e o problema aici cu modelul asta functionalist ce se intereseaza doar de stabilitatea/instabilitatea sistemului si de repetitia constanta a unor modele “invingatori-invinsi”, “dominati-dominanti”…problema e ca schema asta nu tine cont de context si postuleaza ca mecanismul repetitie/inversare functioneaza oriunde/oricand intr-un mod similar…or, si eu aici is tare serios si vreau sa fiu si atent, OCCUPY nu vrea rasturnarea ordinii si inversarea pozitiilor invingatorilor-invinsilor, ci renegocierea pe cale democratica a relatiilor de putere, influenta, privilegiu si beneficiu in societate. tinta lor e justitia social pe care o vad tot in acest cadru american, doar ca cu alte reguli ce ar fi mai inclusive si mai juste…eu cred ca e o miscare inedita, foarte inventiva si creativa, ce ia multe lucruri de la alte miscari similare – non-violenta e de la Matin Luther King si Ghandi, inspiratia de a ocupa piata publica – de la Tahrir si primavara araba…si simultan demonstreaza si inovatii – capacitatea de a se organiza, de a construi microfonul viu, de a inventa noi mijloace de protest, de a utiliza tehnologiile mediatice etc..
    e ceva “primavaratic”…se vrea a fi o reinnoire…o revitalizare (in termenii lui Anthony Wallace, adica o renastere morala a natiunii, crearea unui nou cod etic si de justitie sociala).

    Reply
  8. Suna frumos, sa dea Domnul sa fie “a la Ghandi” si King, eu nu pot sa simt cum e in realitate, e prea departe. Dar, mai este si contextul, care trebuie luat in considerare, actiunile date mi se par o manipulare cu chibrituri intr-un mediu incandescent.
    Eu asa si nu am inteles ce se doreste. Sorry!

    Reply

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.