Observaţie brută: Am trecut, câteva seri la rând, pe lângă Teatrul Naţional „Mihai Eminescu”. Pe băncile din faţa scuarului, unde ziua se vând kitsch-uri în guaş, ulei şi acuarelă, seara stau câţiva şahişti şi joacă. Este şi un negru acolo, care joacă întotdeauna cu piesele… negre. Rasism, oare?
Observaţie filtrată prin sita corectitudinii politice: Când ziua încă n-a plecat cu totul, iar seara încă nu a venit de-a binelea, în spaţiul adiacent instituţiei naţionale pentru treburile teatrului, care poartă numele unui vestit poet, au fost observaţi, constant şi regulat, câţiva indivizi care practică un joc cu origini orientale. Printre ei, un afromoldovean care joacă regulat, cu piesele de culoare. De ce tac organizaţiile care luptă cu discriminarea?
speram (eu, tu, el si asa mai departe), ca intrebarea pe care o pui e in spirit de gluma.
ce mai discriminare, dat fiind faptul ca negru ala a fost deja acceptat in cercul sahistilor!
sigur ca e o gluma…si o ironie la adresa “political correctness” dusa pana la limitele ei absurde…