Dacă Dumnezeu ar fi fost emigrant ilegal…

Și dacă nu s-ar fi numit Iisus (dacă s-ar fi numit Felipe)
Cel care a murit pe cruce
Și daca ar fi purtat alt nume (daca s-ar fi numit Manuel)
Cel despre care istoria ne povesteste
Cu siguranță, maica sa
L-ar fi iubit în același fel (la fel de mult)
Nu contează dacă s-ar fi născut
Fiul său în America Latină.
Și dacă ar fi avut pielea mea, culoarea mea (dacă s-ar fi numit Juan)
Și la fel ar fi vorbit spaniola
Și Dumnezeu ar fi fost emigrant ilegal (dacă s-ar fi numit Jose)
În această sau altă națiune
Și ar fi muncit în hotel sau în cîmp
Ar fi fost bucătar ori spălător de vase
Ar fi mers să construiască
Sau poate ar fi fost șomer.
Mă întreb dacă acolo, în ceruri
Se vorbesc limbi diferite
Și la fel pereți se construiesc,
Dacă există ilegali și interziși (persoanele ce au interdictii)
Dacă e nevoie de un pașaport pentru a merge din Sud în Nord
Dacă Dumnezeu ar fi fost emigrant ilegal
Și ar fi purtat numele tău?

textul în spaniolă:

Y si no se llamara Jesús(si se llamara Felipe)
aquel que murió en la cruz
Y si tuviera otro nombre(si se llamara Manuel)
del que la historia nos cuenta
de seguro su madre María
lo amaría de igual manera
no importa si hubiera nacido
su hijo en latino américa

Y si tuviera mi piel, mi color(si se llamara Juan)
y también hablara español
y si Dios fuera ilegal(si se llamara José)
en está o en otra nación
trabajaría en un hotel, o en el campo
de cocinero o lavaplatos
andaría en la construcción
o tal vez no tendría trabajo

Me pregunto si allá en el cielo
se hablan varios idiomas
si también construyen muros
si habrá ilegales y estorban
si necesitan un pasaporte
para ir del sur al norte
Y si Dios fuera ilegal
y si tuviera tu nombre…?

Dacă Dumnezeu ar fi fost negru…

Dacă Dumnezeu ar fi fost negru, camarade, totul s-ar fi schimbat
Rasa noastră, camarade, ar fi guvernat
Negru președintele și guvernatorul
Negru avocatul, medicul tot negru, camarade
Dacă Dumnezeu nergu ar fi fost, camarade, totul s-ar fi schimbat
Rasa noastra, camarade, ar fi guvernat!
Crinul negru
Neagră creta,
Alba ca zăpada neagră
Neagră Mona Lisa
Dacă Dumnezeu nergu ar fi fost, camarade, totul s-ar fi schimbat
Rasa noastra, camarade, ar fi guvernat!
Neagra ar fi fost ziua
Negru Soarele
Neagră dimineața
Și bumbacul negru, camarade
Dacă Dumnezeu nergu ar fi fost, camarade, totul s-ar fi schimbat
Rasa noastra, camarade, ar fi guvernat!
Negru Papa ar fi fost
Și ministrul negru
Negrii îngerii
Negru și Iisus Hristos
Dacă Dumnezeu nergu ar fi fost, camarade, totul s-ar fi schimbat
Rasa noastra, camarade, ar fi guvernat!

Prietene, du-te și cată-mi niște țîțe(sîni), sunt secătuit (mi-e sete)
Ei bine, am acolo niște țîțe albe și le dau ieftin, acum(iar) dacă vrei o tîrfă neagră(desfrînată) te va costa mai scump
Vai, copile
Vezi acel tip alb de acolo?
Așa alb cum îl vezi, are o inimă neagră
Buni oameni!!!
Ei, ce se întîmplă băiete?
Gata, tot ce ai mănîncat e o linie neagra (probabil se refera la „linea” care in Mexic se traduce ca si doza de cocaina)
Băiete, am o foame albă – omule- !
Mergem să jucăm biliard?
Dar ce jucăm,
Bine, hai să jucăm 8 albe cu bila neagră.

textul în spaniolă:

Si Dios fuera negro -mi compay- todo cambiaría
Fuera nuestra raza -mi compay- la que mandaría

Negro el presidente y el gobernador
Negro el abogado y negro el doctor compay

Si Dios fuera negro -mi compay- todo cambiaría
Fuera nuestra raza -mi compay- la que mandaría

Negra la azucena
Y negra la tiza
Negra Blanca Nieve
Negra Mona Lisa

Si Dios fuera negro -mi compay- todo cambiaría
Fuera nuestra raza -mi compay- la que mandaría

Negro fuera el día
Negro fuera el sol
Negra la mañana
Negro el algodón -compay-

Si Dios fuera negro -mi compay- todo cambiaría
Fuera nuestra raza -mi compay- la que mandaría

Negro fuera el Papa
Y negro el ministro
Los angeles negros
Negro Jesus Cristo -compay-

Si Dios fuera negro -mi compay- todo cambiaría
Fuera nuestra raza -mi compay- la que mandaría

ñaño, vete y busca unas gomas que estoy engomao,
bueno yo tengo unas gomas blancas ahi que las doy baratas, ahora si las quieres con banda negras te salen mas caras.

Oye Menino,
Tu ves este tipo blanco que esta allí?
asi blanco como tu lo ves, tiene el corazón negro
Buena gente!!!

Oye que pasa chico?

nada que acaba de comerse usted la línea negra

Muchacho, tengo una hambre blanca -man-!

Vamos a jugar un billar?
Pero y que jugamos,
bueno, vamos a jugar al 8 blanco con el mingo negro.

traducere: Mariana Butnaru

Cultura rusă mi-a făcut mult bine. Recent m-a apropiat de un coleg american care-i fascinat de filmul sovietic, învață de zor limba rusă (cu cartea) pentru a le putea privi în original și regretă că Mosfilmul și Ministerul rus al culturii nu fac prea multe ca să traducă pentru lumea mare filmele sovietice în limba rusă…

Prietenul cu pricina mai și lucrează pentru a-și câștiga o viață la unul dintre cinematografele din Fairfax, unul mai special pentru că se străduie să bage în programul curent măcar un film european sau străin.

Azi ne-am dus să privim ultimul film al lui Almodovar La piel que habito (The Skin I Live In) care a avut premiera americană zilele astea.

Citisem niște cronici din primăvara, pe când pelicula rula în cadrul Festivalului de la Cannes așa că aveam în minte niște jaloane ale filmului. Știam că Almodovar a adaptat cum i-a venit un roman horror al unui prozator francez. Mai știam că revine Antonio Banderas pe post de actor principal. Mai știam că filmul e bun.

Acum pot spune că e chiar excelent.

Întâi din cauza un minimalism al violenței explicite – pe toată durata filmului răsună doar 3-4 împușcături și are loc o scenă de semi-viol. Restul violenței, de care mustește filmul, e înscrisă invizibil în detalii neutre precum sala de operație, dialogurile dintre medic și pacientul său, pereții albi ai camerei în care Vera/Vicente își petrece zilele, în dexteritatea înfricoșătoare cu care medicul Dr. Robert Ledgard mutilează vieți și poartă războaie personale cu întreaga lume… Un horror sanitizat, lipsit de exhibiționismul obișnuit al cadavrelor și/sau părților de cadavre. Pe alocuri acest horror este chiar dulceag mai ales când se dizolvă în scene de dragoste și țâțe în prim plan.

Ar fi apoi de urmărit un fel de banalitate a răului care refuză să ia formele monstruoase obișnuite cu psihopați, tipi asociali și urcă pe corabia respectabilă a unei tragedii personale cu care ar empatiza fiecare – pierderea soției într-un accident rutier, și a fiicei într-o serie de catastrofe psihologice ce urmează acestui nefast accident rutier. În marea sa durere, Robert Ledgard (Antonio Banderas) consideră că lumea îi e datoare cu o fericire și deci ar avea justificarea morală să intervină la fel de aleatoriu în viața altor oameni…Ceea ce și face – transformă cu ajutorul chirurgiei un băiat într-o femeie ce reprezintă copia exactă a soției sale…

Ledgard are un motiv bun de a face rău.

Așa încât Marele Rău se acumulează în film din mici rîulețe și surse întîmplătoare – nu e vinovat Vicente că fiica doctorului Ledgard are probleme psihice și deci nu poate intra în relații normale cu semenii ei, nu-i nici Ledgard vinovat că soarta i-a răpit soția, apoi fiica…

Un film despre cât de accidental e uneori drumul dinspre bine spre rău…

Recenzii:

Roger Ebert

Michael O’Sullivan (the Wasshington Post)

și altele adunate pe Rottentomatoes.com

Cum ar fi bunăoară focul ce arde această istorie deloc personală (adică rarisimă) a lui Vladimir Dudințev, a cărui biografie de scriitor prigonit de Hrușciov, Brejnev, Andropov și KGB nu ar trebui să trezească suspiciuni în privința unor simpatii ascunse față de regim:

Pe vremea aia îmi petreceam nopțile cu viitoarea mea nevastă. Și iată că ea m-a întrebat odată, cu ochii spre un portret imens al lui Stalin ce părea să acopere cerul:

- Volodia, tu pe  cine îl iubești mai mult: pe mine ori pe tovarășul Stalin?

Credeți că i-am răspuns: “Pe tine, Natalia, pe tine, dragă, te iubesc cel mai mult din lume!” – unicul mod de a raspunde corect la o asemenea intrebare? Ba bine că nu.

Am spus:

- De ce compari lucruri atât de incomensurabile? Tu reprezinți ceva pentru mine și Stalin altceva. Se găsește loc în inima mea pentru ambii.

(Vladimir Dudintev, Intre doua romane/Между двумя романами), Neva: Sankt Peterburg, 2000)

]]> http://www.spranceana.com/2011/09/29/miniaturi-dintr-o-epoca/feed/ 7 http://www.spranceana.com/2011/06/04/ce-zic-cartile-despre-carti-umberto-eco-jean-claude-carriere-1/ http://www.spranceana.com/2011/06/04/ce-zic-cartile-despre-carti-umberto-eco-jean-claude-carriere-1/#comments Sat, 04 Jun 2011 21:14:35 +0000 Vitalie Sprînceană http://www.spranceana.com/?p=2082 Umberto Eco (într-o conversație discuție cu Jean-Claude Carriere): Nu e mare lucru de spus în legătură cu acest subiect (cel care profețește că Internetul va ucide cartea). Internetul ne-a readus în era alfabetică. (…) Acum toată lumea e nevoită să citească…

De peste cinci sute de ani, variațiile obiectului numit carte nu i-au modificat nici funcția, nici sintaxa. Cartea este ca lingura, cocanul, roata sau dalta. Odată inventate, nu pot fi ameliorate în mod semnificativ. Nu se poate inventa o lingură mai bună decât o lingură…

Jean-Claude Carriere, în cadrul aceleiași discuții: Nu există nimic mai efemer decât suporturile durabile…V-am adus din biblioteca mea o cărticică tipărită în latină la sfârșitul secolului al XV-lea, la Paris…Încă o putem descifra destul de ușor (V.S. Oferă exemplul unor cuvinte ce au suferit modificări). Deci încă mai putem citi un text tipărit în urmă cu 5 veacuri. În schimb nu mai putem citi, nu mai putem privi o casetă analogică sau un CD vechi de doar câțiva ani. Sau dacă numai păstrăm și vechile aparate în pivniță…De altfel, cum am spus, nici nu e sigur că în viitor vom avea destulă energie electrică pentru toate aparatele noastre. (…) Fără electricitate totul e pierdut definitiv. În schimb vom putea citi cărți la lumina zilei, ori seara la lumânare, chiar și atunci când toată moștenirea audiovizuală va fi dispărut.

Fragmente din cartea Nu sperați că veți scăpa de cărți, Humanitas 2010.

”Cărțile sunt intrumentele noastre  - învățăm și suntem învățați prin ele, creăm cu ele, facem cu ele dragoste, și uneori, trebuie să luptăm cu ele.”

În Marea Britanie (sursa)

În Italia (sursa)

În Olanda (sursa)

sursa: Marianne

sursa: Marianne

sursa: The New Yorker

sursa: The New Yorker

sursa: Polit.ru

sursa: Msnbc.com

sursa: The Washington Examiner

p.s. Biletul nu este despre contradicțiile lui Eminescu care a fost așa, un om firesc, cu îndoieli și amăgiri. Ci despre ne-cititorii lui, care umblă cu rigla pe la moaștele poetului ca să-l adapteze la gândirea lor obtuză, inflexibilă și unilaterală.