Comments on: anti ce? Antidot

By: Vitalie Sprînceană

Vitalie Sprînceană — Thu, 11 Dec 2008 08:26:44 +0000

Iulia, substituind “mesajul” cu “atitudinea” nu reusesti in nici un caz iesirea din pozitivismul artistic… il pastrezi, sub un nume de imprumut…
cat priveste chestiunea particularului, lucruricle sunt ceva mai simple: elimina particularul din arta si obtii ideologie, reductie a unicului in favoarea generalului proclamat, omul redus la functie. subscriu in totalitate la spusele lui Gombrowicz: “„ea (arta n.n.) va rămâne în veci ceea ce a fost de la facerea lumii, adică glasul individului, expresia omului la singular, sau va pieri” (p.37)., pe care l-am recenzat ceva mai devreme pe blog: http://www.spranceana.com/seri-poloneze-la-chisinau-si-aiurea-56.html
nu incerc sa impun norme artei, dar ma deranjeaza cand ea vorbeste limba, utilizeaza mijloacele si este servita ca ideologie…

By: alex

alex — Thu, 11 Dec 2008 01:33:18 +0000

vad ca ai succes la sexul frumos. Poate scriu si eu ceva despre teatru ca demult nu am mai scris. (-:

By: hortence

hortence — Wed, 10 Dec 2008 19:20:31 +0000

debata despre arta/creativitate ca idee originala necesita o colagenizare de textura diversa. intretinerea publicului la un anumit nivel este cuplata la o realitate care de fapt se doreste adesea a fi doar un construct . fiecare dintre cei care consuma cultura au posibilitatea sa scoata ceea ce cred din tematica si astfel sa colaboreze (indirect se intelege) la o “aparatura de elemente” care sa incurajeze artistul . prezenta si contactul direct cu publicul critic dar indulgent poate sa-l imbunatateasca pe artist !

By: anonim

anonim — Wed, 10 Dec 2008 14:28:40 +0000

@Iulia, mersi pt informare

By: Iulia

Iulia — Wed, 10 Dec 2008 13:00:32 +0000

Am o veste proastă: teatrul n-are mesaj. Că el trebuie să ne transmită o idee atotlămuritoare despre lume şi viaţă e o idee moştenită inconştient de la realismul socialist nemuritor – arta de-aia e artă, că nu dă reţete de bună purtare. Teatrul politic “transmite” o anume atitudine a artiştilor faţă de lumea în care trăiesc, atitudine cu care poţi să fii sau să nu fii de acord. Faza cu particularul e şi ea un loc comun al literaturii de pînă în anii ‘60: te aşteptai la povestea lui nea Ion, care-şi face compot în ogradă, după ce s-a întors iradiat de la Cernobîl, şi-l aude pe Putin la televizor grăind despre Beslan. Şi pe urmă noi ne emoţionăm la povestea lui nea Ion, cu care ne putem identifica. Ăsta e un alt tip de teatru, cu aşa aşteptări nu trebuie să te duci la un spectacol care, jucîndu-se într-o galerie de artă, zicea deja că e altceva. Zici că eşti nu spectator, da’ consumator (Bourdieu să trăiască): cum ar fi să fi cumpărat o pereche de pantaloni de la croitorie şi pe urmă să plîngi că nu ţi-au dat cizme, că tu de cizme aveai nevoie? Există diversitate în teatru, una e performance-ul postdramatic, alta e Ibsen.
@anonim: 1941 – solutia finala, Holocaust, camere de gazare; 2002 – ostatecii la Nord-Ost; 2004 – Beslan.

By: Vitalie Sprînceană

Vitalie Sprînceană — Wed, 10 Dec 2008 06:49:35 +0000

Laura, nu mi-am exprimat nicaieri preferinta pentru spectacolele tipate/urlate/scuipate, ci am formulat niste pretentii exclusiv fata de spectacolele inconsistente.. Antidot mi s-a parut a fi unul din ele. mie nu mi-a placut, am explciat motivele, eu insa nu sunt publicul basarabean, sunt un consumator de teatru individual si gata…
Catalina, mai citeste o data postul meu… o sa vezi ca nu ma intereseaza Vahtangov si compania, ma intereseaza ca am fost la teatru, dupa un mesaj personal si personalizat si am fost servit cu crestomatii si bucati de enciclopedii generaliste.. cred ca sansa acestui spectacol nu e de a incerca sa zica cat mai multe lcururi ingramadite aiurea in 40 min, puse cap la cap sa iasa volum, ci explorarea unui palier particular.. ma repet. deja..

By: catalina

catalina — Tue, 09 Dec 2008 13:51:27 +0000

brrr… imi imaginez ca sunteti nishte tipi care nu atsi coboryt, da atsi urcat din copaci shi, de foame spirituala, atsi tras o fuga pana la teatru sa mancatsi un mesaj. iar chelneritsa, magaritsa, o yntyrziat, ba mai mult, nu v-o dat mesaju asha cum se cuvine, potrivit tuturor uzantselor protocolare.

despre uzantse: cu tot respectul pentru vahtangov, stanislavski, grotowski shi alti bunici care ne-au lasat moshtenire un set de reguli despre cum se face teatru… da iaka sh-am ajuns sa apreciem un produs de teatru pentru cyt de bine pot actorii sa emita gesturi, mimici, culori shi sunete stridente…adica sa transmita mesajul . (bag mimici ca sa nu apara nishte neclaritatsi).

despre mesaj: potrivit normelor locale, mesajul trebuie oferit pe tavalutsa pentru a nu ieshi cumva din sala cu banuieli sau intrebari la care nu s-a raspuns.

despre antidot: un performance chiar draguts. mai ales dupa premiera.

antidot pentru cei carora nu le-a placut: relaxati-va.