Noroc de o viroză crîncenă care m-a ținut la pat vreo 2 zile și mi-a dat timp să văd ”Triunghiul Tristeții” (eng. Triangle of Sadness), de care am auzit atîta și pe care tot nu am apucat să îl văd pînă ieri.
L-am găsit ironic (chiar comic pe alocuri), cinic dar cam superficial.
Pe scurt: filmul e despre putere. Și despre felurile în care este exersată aceasta. Și despre resursele pe care le procură aceasta.
Prima secvență, despre bărbații-modele, este ilustrația aproape perfectă a conceptului ”distincției” a lui Pierre Bourdieu. Gustul vestimentar nu este pur și simplu un gust, nici un capriciu. E un semn de distincție. De apartenență la o clasă anume. Există branduri morocănoase și branduri vesele. Brandurile vesele – gen H&M sînt cele ieftine. Pe care le poartă oameni ieftini. Brandurile morocănoase – Balengiaga – îți permit să te uiți.
A treia secvență – în restaurant. Este despre putere și gen. Și despre manipularea la care recurge puterea ca să nu pară putere. Ea (Yaya) cîștigă mai mulți bani decît el (Carl), dar îi place ca, în anumite situații – cum e cea din restaurant – el să joace rolul bărbatului tradițional (care să plătească masa pentru ambii). El e confuz și supărat, și mai face și isterie. Abia atunci, demascată, puterea recunoaște că aranajamentul lor (adică relația) e o simplă schemă de afaceri. Merge businessul bine cînd doi influenceri pe instagram sînt împreună, postează poze împreună și se comportă ca și cum ar fi împreună. Aspirația ei, însă, e să se înscrie într-o altă relație de putere – ea nu vrea să muncească la o fermă ori la vreo școală, vrea trai facil. De aia planifică să fie soția-trofeu a vreunui bogătaș. Derutat, el promite că o va face să îl iubească…
Secvențele de pe corabie – puterea atunci cînd se complace: la bordul unui vas de lux, deservit de un echipaj gata să îi satisfacă orice sacrificiu. Genii tehnologici, traficanți de arme și fertilizatori, influenceri pe instagram (eroii noștri totuși au prins o promoție și au mers moca în tur) toți freacă menta în ocupații și discuții inutile în largul mării. O bogătașă are chef să poruncească întregului echipaj să se scalde în mare de dragul ei, un alt bogătaș pune o beție cu căpitanul corabiei și se întrec în citate din Marx și Lenin, discutînd despre socialism, comunism, impozite, paradisuri fiscale, morală…
(Pirați, naufragiu, grenade).
Secvențele de pe insulă. Puterea dezbrăcată de narativele sociale ce o justifică și de poveștile ideologice ce o consolidează este despre supraviețuire. Putere are cel care îi poate ajuta pe ceilalți să supraviețuiască. Să aprindă focul, să pescuiasă, să vîneze. Lucruri pe care nu le știu nici influencerii, nici geniii tehnologici, nici comercianții cu pesticide. Le știe Abigail, femeia care avea grijă de toalete pe vasul de lux. Abigail dispune de putere după cum are chef: distribuie mîncare cum vrea, doarme cu cine vrea. Puterea pe care o are îi permite să desfacă și relații – de dragul unui pachet de biscuți Carl o lasă pe Yaya și e gata să îi jure dragoste veșnică lui Abigail.
Ultimele secvențe. Abigail și Yaya descoperă că de fapt nu au naufragiat pe o insulă necoluită ci sînt în apropierea unui stațiuni hoteliere de lux…Abigail înțelege că revenirea la ”civilizație” înseamnă reluarea relațiilor și ierarhiilor de putere obișnuite și sfîrșitul micului ”matriarhat” temporar instaurat de ea.
Cînd e gata să o ucidă pe Yaya ca nimeni să nu afle acest secret, Yaya, care nici nu bănuiește ce i se pregătește, îi propune lui Abigail să îi fie asistentă. Abigail ezită. Nu o va ucide. A fi asistentă e o promovare pentru ea. Meritele i-au fost recunoscute. Yaya recunoaște în ea o altă putere – cea de a se descurca în toate contextele.