Am mers la Publika Tv ieri unde am participat la o emisiune despre un oarecare fals Mesia apărut prin Căușeni care a abuzat o familie de creștin vreme de vreo 12 ani.
Înregistrarea emisiunii o găsiți aici.
Am zis, simplificând mult, următoarele.
Problema are două aspecte, teologic și social.
În latura teologică cazul de la Căușeni reprezintă o manifestare, fie și exagerată, a persistenței unei religiozități populare neîmblânzite și necanonice.
În termeni de piață – există o cerere de bunuri religioase pe care biserica ortodoxă n-o poate satisface. O parte din această cerere e acoperită prin apelul la resursele tradiționale – magie, ghicitori, vraci sau unele mai noi – horoscoape, hărți biocosmologice, zen, meditație etc. O altă parte a cererii e acoperită prin trăirea specifică și personală a religiei tradiționale. De aici și apariția unor inși carismatici ce oferă promisiunea unor trăiri religioase ”autentice”. Asta ar fi partea sociologică, adică contextul social ce face posibil asemenea fenomene.
Nu dispunem de prea multă informație pentru a judeca circumstanțele individuale ale familiei ce s-a prins la pretinsul Mesia de aia orice speculație e gratuită. Îndrăznesc însă să cred că ar fi cazul să vorbim despre statutul și calitatea educației religioase în Moldova. Cursul școlar ce predă bazele religiei ortodoxe e unul religios și dogmatic în care copilul învață că celelalte religii sunt erezii. Lipsește un curs secular despre religie ce ar da școlarilor informații despre religie în general, despre esența acesteia, despre asemănările și deosebirile între religii. Adică lipsește un curs ce ar trata religiile pe orizontală – ca deținătoare a unor adevăruri echivalente și concurente.
Atît cu partea teologică – pînă la urmă faptul că un ins se pretinde a fi Salvator/Mesia/Mîntuitor e o problemă internă a Bisericii Ortodoxe și e treaba ei cum își apără hotarele.
Implicațiile sociale ale cazului sunt mai îngrijorătoare. Cînd o familie este abuzată 12 ani la rînd, cînd niște copii sunt bătuți zilnic și li se interzice să meargă la școală, cînd o fată este violată sub ochii părinților ei iar tatăl îi cumpără pastile contraceptive, cînd toate astea se întîmplă sub ochii comunității și a instituțiilor ei – poliție, asistent social, școală, preotul din sat, vecinii și rudele, aceasta e grav. Îngrozitor de grav.
Pentru că asta înseamnă complicitate la crimă și o percepție a actului ca fiind perfect normal. Am zis-o și în cadrul emisiunii – bătaia odraslelor e un fenomen foarte răspîndit în țara noastră – mulți moldoveni își bat și molestează copiii din alte motive decît cele religioase.
De ce polițistul de sector nu s-a implicat? De ce n-au intervenit vecinii, rudele, nașii? Ce a făcut preotul bisericii din localitate? Învățătorii de la școală de ce au tăcut? Dar întreg satul?
Întrebări ce ne privesc pe fiecare dintre noi…
După emisiune am avut un scurt dialog cu unul dintre participanți, preotul Mihail Panas.
El: Asa un lucru groaznic. Cum poți să-ți violezi propriii copii?
Eu: Este aici de lucru pentru toată lumea: pentru stat, pentru Biserică, pentru sat.
El: Nouă nu ne ajunge pregătire sistemică pentru asta. Nu am fost pregătiți pentru asemenea lucruri.
Eu: Trăim într-o lume în care trebuie să învățăm foarte-foarte repede.
El: Mdaa.
Și mi-a urat o seară bună.
După care s-a urcat în BMW și a plecat.