orientare sexuala fara merite

Nu-mi amintesc să fi avut vreun mare merit în dezvoltarea mea heterosexuală.. Înainte de pubertate nu mă interesau fetele. Nici băieții. Eram prea ocupat cu Insula Comorilor, Un căpitan de 15 ani, Tom Sawyer încât să mă interesez de fete. Aveam treabă – să construiesc castele, să cuceresc insule, să salvez popoare, să descopăr jungle.

Pe la o vreme, organismul meu a intrat într-o pană ciudată, însoțită de explozii hormonale și emoționale. A început să-mi crească păr prin locuri stranii, vocea mi s-a îngroșat, m-am înălțat.

Ieșit din pană, am căutat femei.

N-am avut nici un merit. Așa a funcționat alchimia corpului meu.

De aia mi se pare aiurea și total incorect să cer eforturi suplimentare – probe de normalitate, tratamente chimice, viață ascunsă – de la inși la care alchimia corporală a lucrat altfel și cărora le plac bărbații.

E o economie a dreptății la mijloc.

3 thoughts on “orientare sexuala fara merite”

  1. iei in serios acest argument?

    contraexemplu: desi nu m-am luptat niciodata cu vreo pornire intensa de a hartui sexual, cer, totusi, unora care au asemenea porniri sa faca efortul de a se abtine.

    Reply
  2. @m, il iau in serios, altfel nici nu l-as fi publicat.
    Ar fi doua note ce converg intr-o concluzie unica…
    O nota personala: “arhiva” blogului, adica pre-istoria prezentei mele publice n-ar trebui sa sustina concluzia “Anything goes!”. N-am justificat pedofilia, zoofilia (desi mi se parea aiurea ca avem tabu-uri sa intretinem relatii sexuale cu animale, dar e fain sa le mancam in diverse feluri – vii, taiate ritualic), violurile sau alte deraieri sexuale.

    Alta nota factuala: de vreme ce homosexualitatea a fost decriminalizata, scoasa apoi din registrul dereglarilor, deci normalizata, de vreme ce nu implica abuzuri ale drepturilor altor persoane (in termeni de libertate a consimtamantului actul sexual de tip homo e identic celui de tip hetero, ceea ce nu se poate spune despre pedofilie,hartuire sexuala sau viol de vreme ce acordul celeilalte persoane e lipsa sau e recunoscut ca fiind inexistent de lege si morala), deci, de vreme ce se aduna aceste pre-conditii, putem vorbi despre homosexualitate ca ceva normal…
    Si postul meu demasca o ipocrizie – recunoastem un fenomen ca fiind perfect “sanatos” din punct de vedere biologic si al aptitudinilor intelectuale, e un comportament social inofensiv dar continuam sa-l condamnam in baza unor argumente “culturaliste” sau “religioase”.

    Sunt foarte la curent ca in aceasta postare imi asum o multime de pozitii si opozitii. Toate ideologice. Ca homosexualitatea nu e un viciu, ca e in mare parte cauzata biologic, ca nu dauneaza moralitatii publice, ca nu implica comportament abuziv etc.
    Concluzie: cred in mesajul ce l-am scris. Mai cred ca argumentul prezentat aici are ceva cheag.

    Reply
  3. “…homosexualitatea nu e un viciu, ca e in mare parte cauzata biologic, ca nu dauneaza moralitatii publice, ca nu implica comportament abuziv etc.”

    Pai astea sunt argumente diferite de cel prezentat in postare. Argumente cu care sunt de acord, de altfel. Te citesc demult si ti-am inteles intentia. Dar ma tem ca daca ar fi sa luam in serios economia dreptatii in forma in care ai prezentat-o, ar trebui sa justificam si pedofilii.

    In cazul dat nu conteaza cine si cit efort a depus pentru a fi homo sau hetero. Homosexualitatea nu e viciu si asta e de ajuns.

    Reply

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.