Urmăresc opusul în mai multe ”volume”, citez direct din prezentarea de pe site, a ”cercetătorului independent în management strategic și culturologie dl Viorel Ciubotaru”. Nouă părți au văzut deja lumina…monitorului, altele probabil se găsesc undeva pe drum și vor apărea zilele următoare.
Deocamdată nimic special – ceva conservatorism (să conservăm ce?), niște naționalism difuz (care națiune, bre?), mult anti-comunism (din ăla inventat, că-n comunismul real al lui Voronin biserica n-a dus-o rău deloc și anti-liberalism.
Toate astea, stropite cu multă evlavie și dragoste creștinească pentru păcătoși, care se reflectă mai ales în vocabularul pe care (ne)distinsul expert îl utilizează din abundență (am mai scris despre asta): de la junglă de umanoizi la șizofrenici, trădători, ticăloși. Semn că știința bolșevică a aplicării de etichete dușmanului a fost învățată la sânge.
Totuși, o apariție ca asta semnalizează și niște lucruri mai inedite:
Cristalizarea unei ideologii. După ce mitropolitul Vladimir declara în toiul verii că procesul de Integrare Europeană ar dăuna intereselor țării, așteptam o elaborare. Care a venit. Cam șchioapă. Dar care fixează, la nivel programatic, câteva Idei în niște cuie. De exemplu Idealul Național, eroul principal al tiradei. Acest ideal național ar fi cel mai important lucru în opinia d-lui Cibotaru pentru a asigura ființarea unui popor. El ține de frig, căldură, foame, prețuri mari, salarii mici, lipsă de oportunități, corupție și restul boalelor.
Constituirea unui câmp de discuție. Ieșirea d-lui Viorel Ciubotaru în scenă, cu tot cu regaliile-i flexibile (acum e culturolog, o vreme a fost sociolog) vădește că ortodoxia moldoveană nu se vrea a fi mistică. Ci destul de angajată social, politic și cultural. Dacă se poate și cu candidați la parlamentare (cum a fost cazul cu Valeriu Pasat cel susținut de mitropolitul Vladimir). Adică o religie publică ce operează într-un spațiu public. Care-și are regulile lui. Recunoscute tacit și de Cibotaru și alți inși din tabăra lui.
Întâi apelul la competențe tehnice. De aici și pretenția de a afișa titluri științifice și expertiză în domenii diferite.
Apoi apelul la argumentarea logică, la concepte și aglomerări de idei cu pretenție de teorii științifice. Cum ar veni, un fel de ortodoxism științific.
După, încercările stângace de a furniza niște evidență empirică – ex. lipsa idealului național reprezintă o cauză a corupției.
Adunate laolaltă respectarea (fie și suspect de cețoasă) a acestori proceduri formale încadrează textul, și eventualele polemici stârnite de el într-un gen literar concret: textul ideologic.
Iar acolo, se poate discuta.