Cineva:
– Unde mai mergem după Canion?
Altcineva:
– California, poate…Cică porțiunea de drum dintre San Francisco si Los Angeles ar fi unul dintre cele mai pitorești drumuri din lume…Cascada Niagara ar fi altă variantă…E la fel de maiestuoasă precum Canionul.
Alex:
– Niagara nu face nici cât degetul cel mic al Canionului. E o cădere de apă…și cam atât…Trebuie să străbați 8-10 ore de peisaje industriale plictisitoare, cu orașe aproape trase la copiator, pentru a ajunge într-un loc în care apa cade… te uiți la el ceva vreme…poți să faci niște poze, eventual…cu apă, că altceva nu prea găsești în jur… În schimb, Canionul e mai mult decât o adunătură de stânci și văi…Întâi el are un drum pe care trebuie să-l străbați: pe durata a 3-4 ore întinse pe 200 și ceva mile am străbătut un pustiu cu cactuși, o porțiune de savană, păduri de conifere întinse în șirag în jurul munților, serpantine și defileuri, zăpadă și pârtii pentru schiat, și în fine însuși Canionul. E ca și cum ai face înconjurul lumii: ai majoritatea zonelor climaterice și de vegetație sub nas…