cinice. cu eroii si antieroii din 6-7-si mai departe aprilie

SV205527

Sper că nu lezez prea mult discursul hagiografic legat de evenimentele din 6-7-și mai departe aprilie 2009, dacă zic că eroii adevărați au fost…alții.  Am și două nume: Vitalie Eșanu și Mihai Moscovici – nu cred că o să le dea cineva măcar o gramotă sau o bucată de premiu – prea mulți pretendenți la cele 2-3 locuri de erou.

Nu mă refer deloc la suferință. Cum necum, suferința nu pare un produs chiar deficitar în această lume (uigurii, tibetanii, creștinii din Sudan, copiii abuzați de preoți pedofili și mulți-mulți alți sărmanii au și ei din astea) , iar piața de atenție-milă-compasiune-empatie-revoltă e și ea restrânsă – coincide, în linii mari, cu Lumea Occidentală. Să mai adăugăm că și această Lume Occidentală are idiosincraziile ei:  tare îi plac narativele ecologiste și environmentaliste, e indispusă când aude de naționalism, și, uneori, opacă la sensibilitățile legate de drepturile omului și concurență  economică loială. Astfel că suferința, în sine, nu e un mare capital simbolic, ci cel mult un fundal  pe care se contruiesc marile bătălii pentru ”dreptate”.

Pentru a se impune în această competiție mondială a suferințelor (concurența între nenorociți e probabil mai dură decât cea între norociți), durerea trebuie:

– ambalată și globalizată (au făcut-o miile de gură-cască ce au fotografiat evenimentele și le-au făcut upload pe internet)

– să vorbească limba engleză (Mihai Moscovici a dus pe spate cam întreaga povară – a transmis, pe durata acelor zile, zeci de mesaje în engleză pe twitter și facebook, a povestit cotidianului The New York Times despre ce se întâmpla în Chișinău)

– să-și croiască drum prin imensul ocean de spam, știri din showbiz, tranzacții financiare (responsabile pentru 70 la sută din fluxurile informaționale globale), porno, clipuri youtube, poze de la mare+plajă+beția de ieri – Vitalie Eșanu trebuie lăudat că a avansat ideea acelui tag #pman, care și-a croit drum prin haosul twitteresc și a ajuns…în trenduri, în atenție și în minți

– să ocolească digurile de cenzură internă, care tind să limiteze sau chiar să blocheze impactul global al chestiunii (India blochează , bunăoară, de ani de zile accesul în zona Kashmir pentru a nu permite ”globalizarea conflictului”). Soluția salvatoare, în acel aprilie 2009 a venit din partea unui geek anonim ce a livrat expresia magică: Tor Project, un progrămuț care, instalat pe calculator/notebook  făcea posibilă navigarea pe internet ca și cum cenzura nu ar fi existat.

Altfel spus, suferința, pentru a fi vandabilă pe piața internațională a ”justiției”, trebuie construită.

Să nu uităm și de anti-eroii zilelor, cărora le dedicăm Anti-Oscarurile virtuale (în școală, avem un colț numit La crocodil, unde afișam numele celor care se făceau de rușine, iar alături, un marinar – cu numele din dreptul marinarului ne mândream, la o vreme, ajunsesem liber absolut…în ambele categorii). Deci, the Anti-Oscars go to:

– Furnizorii de Internet (ISP) din Moldova, care, la ordinul neștiut și nevăzut al cuiva au blocat, fără explicații, avertizări sau notificări, majoritatea site-urilor de socializare: facebook, twitter, odnoklasniki, vkontakte, site-urile unor agenții de știri, ziare și posturi tv (partea asta a rămas neinvestigată de Comisia Nagacevschi, mass-media din Moldova precum și coliviștii de toate culorile politice care se înghesuie la celebrare). În cor: rușine Moldtelecom, Orange Internet, Starnet, SunInternet și ceilalți (că sunteți o legiune).

– compania Orange, aia din țara lui Liberté și Egalité – acești ”urmași” destonici ai lui Voltaire au făcut tot ce le-a stat în puteri pentru a limita posibilitatea de comunicare a oamenilor din piață cu lumea, nu doar cea internațională, ci și cu părinții, rudele, prietenii: tovarășii nu s-au învățat încă să facă așa încât rețeaua să nu moară dacă se adună mai mult de zece oameni grămadă. Cireașa de pe tort a fost reducerea numărului de mesaje ce pot fi trimise de pe site-ul oficial: de la 20 la 5. Blocajul informațional a fost aproape total. Badaproste Orange, că te doare în cot de dreptul nostru de a comunica și de faptul că-ți plătim regulat serviciile.

în imagine: afiș la Universitatea de Stat din Moldova care anunța protestul din 7 aprilie.

13 thoughts on “cinice. cu eroii si antieroii din 6-7-si mai departe aprilie”

  1. evident, ca partidele politice intotdeauna or sa profite de evenemente, care sensibilizeaza lumea mai mult. Pursisimplu unele lucruri, sunt dificil de elucidat si pina in ziua de azi – caracatita comunista, cit n-ar parea de paradoxal, inca are destula putere. Din pacate, marea majoritate de la sate, nu cred ca vor intelege in ce consta eroizmul celor, care au operat cu retelele de socializare. Dar sunt si cei care vor intelege. Si, ai dreptate, cineva trebuia sa aprecieze efortul/aportul lor. Poate, unind in jurul acestei idei mai multe spirite constiente de acest fapt, s-ar putea de pus accentele corect. Ai putea fi tu, initiatorul si intemeetorul unei miscari in acest sens…
    .-= altcersenin´s last blog ..LASATI LUMINA SA INTRE… =-.

    Reply
  2. @ hm in timp ce unii aruncau cu piatra, altii butonau. Nu stiu cine a avut mai mult curaj, dar cert este ca niciunul dintre cei care butonau, n-a fost inchis sau hartuit. I-as numi eroii virtuali.

    Reply
  3. da, s-au facut multe in retele de socializare, multi de colo au fost dupa aprilie 2009 invitati pe la discutii in diverse structuri, iar daca un gura casca turmentat a aruncat niste pietre n Parlament sau a dat doi bokanci in coaste la niste carabinieri necajiti si dupa aia a primit o Pi..deala n Comisariat…..pai nu are de ce sa se supere.

    Dar cazuri au fost diverse, nu e clar cine au fost victime? copiii? politistii de rind? tara?……

    era un jok informational atunci, dezinformare si manipulare, unde circuitul informativ diversificat era mult mai important decit o actiune reala.

    Reply

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.