rasisme juridice

DSC_0602

Bizareria juridico-politică creată în jurul unui mărşuleţ anunţat de Biserica Creştină Adventistă din Moldova, degenerată într-un alt mărşuleţ al majoritarilor ortodocşi) ar fi fost trecută la rubrica confuzii politice  dacă nu era sprijinul „dezinteresat şi patriotic” al Primăriei de Chişinău, Ministerului Afacerilor Interne, Curţii de Apel, adică instituţiile temelie ale statului moldovean, care, cu Doamne ajută!, s-au străduit să bage cât mai multe beţe în roate unei minorităţi ce şi-a disputat dreptul, altminteri perfect legal, de a organiza o întrunire publică într-un loc public…

Că Biserica Creştină Adventistă din Moldova (BCAM, numită din comoditate şi dispreţ, de către ortodocşi sectară) a mizat mai mult pe efectul publicitar decât pe cel organizatoric propriu-zis, pentru ea orice soluţie fiind câştigătoare pentru că o scotea din negura uitării şi indiferenţei, asigurându-i ceva promovare publică gratuită; că Biserica Ortodoxă din Moldova a adunat, din acelaşi motiv publicitar ceva zeci de oameni în aceeşi Piaţă în numele valorilor naţionale netrecătoare era cumva clar: Bisericile, la fel ca şi partidele politice, starurile de cinema şi sportivii lupăt pentru ari şi hectare de spaţiu public…

Neclară a fost însă reacţia  autorităţilor, întâi Primăria de Chişinău, apoi Curtea de Apel  a căror misiune formală se rezuma la a cita imparţial buchia Legii (Constituţia – art. 16 (2) şi art. 32, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului – art. 9,10, 11, Legea nr. 26 privind întrunirile publice) care îi aşează pe toţi cetăţenii pe picior de egalitate în faţa Justiţiei, dar care au preferat să se împotmolească strategic în stufăriile “sfintei liturghii”, „sectarilor” şi „majorităţii ortodoxe”.

mă rog, nu e prima oară când justiţia.md e părtinitoare, dar primăria de Chişinău, declarat liberală, intrată cu cai şi purcei cu tot în Alianţa pentru Integrare Europeană, ar fi trebuit să probeze că titlul „liberal” din numele partidului nu e unul de umplutură, ci ar avea ceva consistenţă şi că, autoritatea publică fiind, primăria ar trebui să nu discrimineze cetăţenii municipiului pe criterii religioase, fie ei majoritari sau minoritari…

altfel, ar fi de văzut 2 lucruşoare:

– calitatea dezbaterii privind integrarea europeană a Republicii Moldova este îndoielnică dacă nu chiar proastă cu totul: în pofida persistenţei unui consens quasi-general al societăţii civile, partidelor politice şi cetăţenilor asupra necesităţii acesteia, tonalitatea, intensitatea, pigmentaţia şi structura discursului public pe probleme europene sunt sărace – despre Europa se vorbeşte exclusiv în termeni economici, ca o soluţie de alternativă pentru sărăcia în care s-a înglodat Ţara Moldovei.

Restul ingredientelor europene, combustibilul care furnizează energia de ardere a motorului european: garanţii privind nondiscriminarea minorităţilor din partea majorităţii, toleranţa interetnică şi interreligioasă, dreptul la opinie, respectul pentru opiniile celuilalt, libertatea conştiinţei religioase sunt pur şi simplu trecute cu vederea complice (în acest scandal de rasism religios, presa din Moldova, poreclită pe la nunţi electorale „independentă” a tăcut mâlc, ca o codană în faţa preotului – cele două tribune pro-europene şi pro-democratice Jurnalul de Chişinău şi Timpul de Dimineaţă au continuat să se masturbeze, vajnic, cu stafia lui Iurie Roşca în minte, dezghiocând, cu titlul de mari inovaţii cât de făţarnic este acesta, în loc, să zicem, să semnaleze abuzul autorităţilor sau să ceară, răspicat respectarea Legii )…

Această caricaturizare a procesului de integrare europeană, prin reducerea la o singură dimensiune, aia vizibilă, adică banii, va da, într-un viitor plauzibil, bătăi de cap moldovenilor europeni, care se vor fi trezit trăsniţi că Europa nu înseamnă doar Feta, Măsline italiene, Bere Germană şi Caşcaval Francez pe îndestulate, ci şi ceva obligaţii vis-a-vis de traiul în comun…

– tonul bătăios al Cererii Mitropoliei Moldovei de a limita libertatea întrunirilor prin invocarea unui rol preponderent al Bisericii Ortodoxe în constituirea statalităţii (poate statalităţilor?) moldoveneşti, şi reacţia laşă a Curţii de Apel, cea servilă a Primăriei de Chişinău indică alinieri ideologice de profunzime în spaţiul politic moldovean, care nu coincid deloc cu distribuţiile de faţadă. Mai degrabă decât pe axa stânga-dreapta (de aici şi dificultăţile de sistematizare sugerate de Nicu Popescu), sau pe cea liberalism-conservatism-comunism, ori la limită laic-sacru, partidele politice, Bisericile, societatea civilă (cu excepţia remarcabilă şi fericită a organizaţiei Hyde Park, care a îndrăznit, temerar să se pronunţe împotriva abuzurilor săvârşite sub masca ortodoxă) sunt grupate pe fisura societate închisă – societate deschisă, altfel spus oscilează între o societate cu adevăr absolut şi unic, limitare a drepturilor de exprimare în vederea securizării acestui adevăr unic, monogamie şi omogenitate religios-mitică, unipolară şi societatea deschisă, ca concurenţă a adevărurilor particulare, pluralism cultural şi religios. Surprinzător, aproape întreg spectrul politic moldovean băştinează în solul societăţii închise, construind proiect insulare izolaţioniste de tip naţionalist sau comunitarist, diferenţa între versiunea lights (PL) şi cea full (PCRM) fiind în marja admisibilă de eroare…

Iar dificultăţile abia încep: minorităţile sexuale, cele religioase, şi etnice vor cere tot mai insistent drepturi egale cu cele ale majoritarilor, şi autorităţile vor trebui să satisfacă aceste cereri perfect legitime şi în duh european. Europa încă urmează a fi descoperită!

e mult drum de făcut…

sursa imagine: Centrul de Monitorizare si Analiza Strategica “Moldova Noastra”

11 thoughts on “rasisme juridice”

  1. Bun articolul! Buna si asta cu Europa urmeaza sa fie descoperita. Optimist, parintesc, dar foarte necesar. Oricum, am vazut intr-un reportaj transmis online de Jurnal TV un cetatean ortodox verde criticind, suprinzator de pertinent, protestul enoriasilor nostri dreptcredinciosi. “E o hula impotriva lui Dumnezeu”, spunea el, amintind de lectia morala cruciadelor, dupa care se-ntreba retoric daca n-ar trebui ca protestatarii sa invete ceva din acea lectie, ca religiile sa convietuiasca pasnic. Acetui cetatean, turmentat printre lucizi, eu i-as da cetatenie europeana si as face un interviu cu el in “Le Monde”.
    .-= Igor´s last blog ..10/1 series – un fotograf care l-a crezut pe Stalin pe cuvînt =-.

    Reply
  2. De acord cu tonul comentariului si cu catalogarea partidelor autohtone. Totusi, Europa inseamna si Grecia si muntele Athos, unde accesul femeilor este interzis. :)) Sau România, unde adventistii nu s-ar aventura in Piata Universitatii. Vezi în Europa ce dorești 🙂

    Imaginile de la adunarea adventista arata ca au particpat multe persoane (circa 300 estimez), deci nu este chiar atat de uitata si pierduta in negura vremii secta respectiva. :)) Reacția autorităților și populației față de adventiști este la fel ca în cazul minorităților homosexuale, care doreau să se întrunească pe PMAN.

    Hm … credeam ca minoritatile etnice sunt deja egale in drepturi cu etnia majoritara.
    .-= IM´s last blog ..Reforma lui Obama =-.

    Reply
  3. Ion, majoritatea ortodoxa (cele 90 si ceva de procente pe care le flutura Mitropolia) a delegat si ea doar vreo 500 de oameni, majoritatea, dupa cum se vede din poze, protestand din obligatie de “serviciu”: maici, calugari, preoti…semn ca si la ei sunt probleme cu mobilizarea cetatenilor..
    in fine, nu ortodocsii sunt problema: ei, al fel ca adventistii, baptistii, mormonii si restul cultelor, au dreptul, in limitele legii sa organizeze intruniri, mitinguri, maratoane si tot ce le transteste prin cap…
    e suspecta si criminala partinirea autoritatilor puterii care au impartit, a cata oara, cetatenii in ai nostri si restul – algoritmul asta selectiv fiind aplicat, cum indica corect Ion si in cadrul mitingurilor minoritatilor sexuale cand politia ii apara pe ai nostri impotriva celor “ai lor”…statul moldovean, indiferent de culoarea politica a detinatorilor puterii, refuza cu obstinatie sa fie un stat al tuturor cetatenilor…cumva privatizarea statului de catre unii agenti in detrimentul altora?
    alta problema ar fi invocarea repetata si de aici, periculoasa, a argumentului majoritatii: daca 90, 80, 60 sau 52 % procente din populatie sustine o idee (in cazul ortodoxiei cifra e mult umflata, as fi curios cati din cei 90 la suta merg la biserica sau isi fac cruce o data in saptamina macar) asta in nici un caz nu inseamna ca restul trebuie redusi la tacere, persecutati sau umiliti…intr-o zi, ne-am pomeni cu alti indivizi militand impotriva culorii albastre a ochilor, pentru ca vezi neata, 80 la suta din populatie au ochii bruni etc…or, unul din principiile democratice este acordarea unor garantii si protejarea minoritatilor de tot soiul de tiraniile majoritatii, ideea abandonata de pseudo-democratii si pseudo-comunistii de la Chisinau

    Reply
  4. @ Vitalie corect, corect. Doar ca nu tre sa exageram. Cred ca adventistii pot sa castige linistiti la CEDO. De fapt ei, juridic nici nu aveau nevoie de aprobare de la primarie, asa cica zice legea privind intrunirile publice.

    Spre deosebire de tine eu cred ca ortodocsii sunt problema … pentru ca autoritatile sunt ortodoxe si nu adventiste. Istoria discriminarii pe criterii religioase are o istorie lunga in RM si nu incepe acum si nu se va sfarsi acum, va recomand sa rasfoiti rapoartele Departamentului de Stat al SUA. Organizatiile ortodoxe au arucnat cu oua in redactia Timpului si tot cele ortodoxe plus altele au vrut sa ia la bataie homosexualii.

    Un film educativ despre discrimnarea pe baza culorii ochilor: http://www.pbs.org/wgbh/pages/frontline/shows/divided/etc/view.html

    @ Igor articolul lui Vitalie este despre aplicarea diferentiata/discriminatorie a legii. Nu am inteles ce vrei sa spui prin sintagma “justificarea unei confesiuni sau alteia”, parca nu ma ocup cu asemenea chestii.:)
    .-= IM´s last blog ..Adventiștii și Statul =-.

    Reply

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.