se cauta un neamt!

Una dintre cele mai vechi amintiri ale mele datează de la mijlocul anilor 80… e a doua sau a treia urmă sigură a trecutului îndepărtat pe care memoria mea o poate repera. E legată de nemţi…

Să fi avut 2-3 ani, să fi fost după un 9 mai… Fuseserăm probabil, cu părinţii, la mitingul obligatoriu prilejuit de Ziua Victoriei. Detaliile evenimentului însuşi îmi scapă, dar la ceva timp după aia am avut un vis groaznic: se făcea că eram copil, acasă, la părinţi şi că tocmai veniră în satul nostru germanii fascişti… Cu ochelari toţi, cu căşti lucioase şi arme automate. Au ucis o rudă, apoi o altă rudă, după se legară de părinţi… Era trist în visul meu şi noroc de un unchi al tatei (mare afacerist, Dumnezeu să-l ierte, că e mort!), asociat în mintea mea puţină cu un colea voinic, a pus mâna pe coasă, arma străbună a localnicilor şi le-a făcut de petrecanie acelor tipi răi…

Desigur, visul meu era copiat, sută la sută, după calapodurile discursului vreunui ştab raional prilejuită de aniversarea Victoriei, care impresionase imaginaţia mea naivă. Se regăseau toate clişeele unui asemenea tip de comemorări: viaţă tihnită, năvălire mişelească, victime nevinovate, răzbunarea istoriei/sorţii etc.

S-ar putea, visul meu să-l fi avut 60-70 % din copiii sovietici: nu e greu de construit o poveste impresionabilă, în care rolul Lupului ar fi jucat de neamţ/arab/evreu, iar rolul Mioarei, de oricare altcineva… La fel de bine s-ar putea ca ăsta să fi fost adevăratul scop al propagandei oficiale: cucerirea spaţiului viselor cetăţenilor sovietici de orice vârstă…

De atunci, n-am mai visat nemţi. Alte visuri groaznice da, însă fără nemţi.

Mai nou, adică de ieri, s-ar putea să-i re-visez. Alţi nemţi, cotropitori ai cotropirii noastre, sunt autorii unui act unic în istoria modernă a Republicii Moldova: o parcare pentru biciclete la ULIM. “Huliganii” care au spart inactivitatea tâmpă a activiştilor ecologici pe hârtie (şi rapoarte ONG-iste triumfaliste) au fost conduşi de o căpetenie odioasă: Julian Groeger, lector la Universitatea Liberă Internaţională din Moldova. “Motivaţia teroristă’ a insului: „Când am venit acum doi ani în Moldova, am întrebat unde să-mi parchez bicicleta şi am înţeles că nu voi primi un răspuns prea curând. Chişinăul este un oraş frumos şi verde, care poate oferi destule emoţii în timpul plimbării cu bicicleta, dar care are încă nevoie de infrastructura şi indulgenţa şoferilor.”

Că la ei e aşa, vedeţi în poza făcută recent la Wiesbaden, landul Hessen…

E de aşteptat ca 20-30 din cei mai activi ecologişti sezonieri autohtoni să-şi facă harakiri, de vreme ce au permis, duşmanului ideologic să implementeze ideea fără a aştepta ajutorul şi sprijinul organizaţiilor de profil, care se trezesc mai ales în ajun de alegeri.

Ca funcţionar al unei Universităţi care duce şi ea lipsă de parcare pentru biciclete, nu-mi pot decât dori ceva nemţi la Universitatea noastră, apoi cât mai mulţi nemţi în oraş şi în ţară…

Un nou toast: să fim, măcar o dată în zi nemţi! Cea mai eficientă strategie pentru opoziţia moldovenească: Programul Naţional „Un Neamţ în Fiecare Casă!”

9 thoughts on “se cauta un neamt!”

  1. L-am auzit pe neamţ la Radio Moldova, într-un reportaj extraordinar de prost, recunoscînd că scrie lunar pentru presa germană şi că acolo s-a plîns de această problemă. Un Mecena teuton i-a donat 100 de Euro (poate mai mulţi şi mai mult, dar el atîta a dat pe contrucţie) şi numai aşa neamţul a făcut “parcarea”. Iar presa a anunţat-o în stilul ong-urilor ecologiste pe toată şi doar în ajun…

    Reply
  2. urmatorul pas logic, nu stiu daca il fac nemtii sau se trezeste vre-un moldovete, este construirea unor alei/portiuni de drum pentru biciclete, bucata aia inaugurata cu mult fast, care unea Portile Orasului si Centrul e doar amintire…cred ca banii care se dau pentru concerte, cu ocazia zilei “O zi fara automobil” sau “Ziua Terrei” ar fi suficienti..la asta s-ar adauga si ceva bani din haznaua care merge an de an, din partea partidului ecologist din Moldova, pentru participare la alegeri…

    Reply
  3. Sireaca zgarcenie nemteasca. Urmarind presa sistemaic, avut-am ocazia sa-l zaresc si eu, mi-a placut… E inventiv domnul, prin ce s-ar mai fi putut afirma la toate canalele, avind in buzunar doar 100 de Euro. Acum il vor lua drept etalon majoritatea ONG-urilor ce se ocupa de ecologie si partidute de doi bani. Doar cum de n-ar iesi vre-un scandal de proportii intre Germania si tara gazda, cind va fi accidentat (mortal) de vreo masina, undeva prin apropierea parcarii.

    maxs last blog post..„Copil prebac de azi…şi mîine”

    Reply
  4. Max, Iulian Groeger a dat doar exemplul, impulsul initial, ca doar nu te asteptai sa construiasca aprcari pentru biciclete in toata tara?
    daca il ia cineva in calitate de etalon e ok, ceva mai ok decat pretinsii lideri, cu merite doar pe hartie. nu-l cunosc pe tip (ne-am vazut se pare o data, in compania unui prietene comun, era tot cu bicicleta, la Noaptea Muzeelor), dar il salut virtual…
    Radu, nu stiam de satul ala, da oricum el nu e in Chisinau 🙂

    Reply
  5. Nu fiti cinici, domnilor! NU despre suta aia de dolari este vorba, ci de gestul in sine, de intiativa. Degeaba au magnatii locului milioane daca nici nu observa unde parcheaza tractoarele lor urbane – de tip Hammer sau alte aratarri la fel de caraghioase. Ca a pus bazelele unei parcari e de admirat, dar cand primaria va face si piste care sa convearga catre acea parcare?! Asta e infinit de discutat decat sa ne lamentam cat sunt de scartari nemtii, olandezii si altii…Atheneul roman s-a facut prin subscriptie publica: “Un leu pentru Atheneu”, si stiti ce minunatie a iesit?

    Vladimir B.s last blog post..Coco şi Igor

    Reply

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.