Superman, fiul fricii

Incredibil de plată istoria „naşterii” lui Superman: în noaptea de 2 iunie 1932, Mitchell Siegel, un emigrant evreu din Lituania, se reţinea în magazinul său de haine second hand din Cleveland. Trei tineri intrară şi cerură să vadă-măsoare ceva haine după care plecară, împreună cu hainele fără să-i plătească bietului comerciant o leţcaie. Profund afectat de neobrăzarea tinerilor, Siegel căzu mort…de frică. Atac de cord: emoţie, frică, groază, spaimă. Nimeni nu a fost arestat şi poliţia a clasat cazul. Fiul negustorului, Jerry Siegel, împreună cu prietenul său Joe Shuster au creat, chiar în acea noapte, pe cel mai cunoscut megarerou american – Superman, în fapt rod al spaimelor şi dezamăgirilor lor.  Creatura născută pe mitica planetă Krypton, invulnerabilă la gloanţe, frică, înzestrată cu puteri nebănuite (raze  infraroşii, ultraviolete, laser)  – adevărat compendiu de mitologie (Ares,  Thor, Teseu, Heracles, Achiles, Hector şi alţi zei-eroi imaginari sau reali sunt aluatul din care a fost plămădit Superman), este de fapt o proiecţie eshatologică a ghetoului evreu marginalizat, este un soi de Mesia urban care va veni nu pentru a rezolva probleme de obârşie (este sau nu Fiu al lui Dumnezeu), ci îşi va sufleca mâinile pentru a da la moacă duşmanilor lui Israel…

Deşi a „reuşit” să distrugă inamici de o putere/şiretenie/forţă imposibilă, Superman n-a reuşit să facă prea multe pentru autorii săi: în anii 70 Shuster era aproape orb, iar Siegel lucra … în serviciul poştal. Şi azi mai continuă disputa între moştenitorii celor doi şi DC Comics care ar fi cumpărat, la vremea respectivă drepturile pentru Superman pentru 130 USD…Hristosul desenat nu a fost nici măcar la înălţimea celui real.

Instructivă istoria acestui zeu ad-hoc. Într-un sens, este primul Dumnezeu care-şi bate capul cu adevărat de problemele umane şi nu stă în nori să dea verdicte, legi, porunci…

„Fericită” şi istoria de piaţă a eroului – pe lângă că a rupt cam toate pieţele şi a îmbogăţit o groază de oameni, Superman a mai dat naştere la o serie de clone: Macro, Batman, Capitan Planet, Terminator etc – care au completat eposul urban al sec. XX. Un fel de opium (ai dreptate, tov. Marx) pentru minţile rătăcite ale provincialilor „transferaţi” de la coarnele plugului la strung…