inghet…de preturi

Ştire – „Guvernul mexican a îngheţat, până la 31 decembrie 2008 preţurile pentru 150 mărfuri alimentare de bază – făina, conservele de ton, sucurile de fructe, inclusiv cel de roşii, cafeaua, untdelemnul, ketschup-ul. Astfel autorităţile mexicane încearcă să contrabalanseze creşterea preţurilor la produsele alimentare, proces care afectează în pirmul rând straturile vulnerabile ale populaţiei. În mai, guvernaul mexican a decis acordarea unei retribuţii lunare de 120 pesos ($11.55; £5.85) pentru cetăţenii sub pragul sărăciei.”

Nu sunt un economist prea bun, dar bănuiesc că asemenea măsuri sociale au un cost financiar ridicat. Care va fi acoperit, în pricpal, din bani publici. E ok, zic eu, o strategie faină care ia de la bogaţi şi dă la săraci într-un mod onest, corect.

O alternativă ar fi fost (în Moldova unii încă cred că este) majorarea pensiilor, salariilor etc, dar aceste sporuri se transformă direct în inflaţie – sunt utilizate de populaţie în primul rând pentru acoperirea creşterii preţurilor, adică pentru consum curent şi nu pentru investiţii de durată în sectorul real al economiei, sau în cel al inovaţiilor tehnologice.

Un alt merit al strategiei mexicane este faptul că se adresează tuturor, se aplică în mod direct, fără medierea unor structuri guvernamentale sau ale societăţii civile (care ar fi dosit/spălat o parte din aceşti bani – sunt evitate deci perderile de reţea şi influenţa nefastă a factorului lăcomiei umane)…

Mă rog, eu sunt pentru…

7 thoughts on “inghet…de preturi”

  1. Strategia mexicana va duce la deficit. Nu poti impune particularii sa vanda in pierdere. Iar daca guvernul va face urmatorul pas – controlul asupra comercializarii acestor produse, deficitul va ramane, iar costurile lantului de comercializare vor exploda. Asta desigur fara a lua in calcul micii comercianti afectati de disparitia afacerii lor.

    Presimt ca guvernele vor fi nevoite sa ia diferite masuri neghioabe de acest tip odata cu cascada de scumpiri care abia incepe, pentru a arata ca fac ceva.

    In Moldova suntem norocosi – fiecare val de scumpiri este acoperit de un val de gastarbaiteri noi. Inntr-un model ideal odata cu pretul la benzina = tinde spre infinit, numarul populatiei va tinde spre zero, dar presupun ca echilibrul se va atinge la 80.000 – 100.000 oameni. 99.500 de pensionari sustinuti de gastarbaiteri si 480 de angajati ai FinComBank-ului. Ceilalti 20 ii stim pe nume 🙂

    Reply
  2. Klaus, mi s-a parut ca inghetul preturilor e o solutie mai buna decat anuntarea unor subsidii sau distribuirea unor fonduri…pentru ca, in acest ultim caz, ar fi trebuit ca banii alocati sa treaca prin diferite fonduri/insititutii, sa fie repartizati in functie de ceva criterii (nu neaparat politice, caci la tara cumatrul si nanasul sunt mai aproape decat colegul de partid) si o parte din ei s-ar fi topit: parte pentru plata celor care fac repartizarea si cheltuiele adiacente, parte pentru altii care bag mana in buzunarul statului si iau ceva mai mult decat se cuvine…
    presupun ca in plan macroeconomic, masuri de genul asta sunt contraindicate pentru ca perturbeaza mersul firesc al economiei, bazat pe cerere si oferta, dar nici preturile mondiale la unele produse, nu sunt stabilite in mod transparent si contin doze bune de speculatii..
    pe plan microeconomic insa, ele sunt mai mult decat necesare…pentru ca astfel politicile sociale isi ating efectul..
    are si guvernul asi in maneca: ar putea oferi ceva facilitati fiscale, subsidii care ar compensa pierderile cauzate de mentinerea preturilor la acelasi nivel..sau un alt atu: sa lase agricultorii pe mana lor insisi, la cheremul cui doreste – particularii si tot felul de baronasi locali ii mulg suficient pentru ca inghetul de preturi la alimentele de prima necesitate sa li se para o adevarata salvare

    Reply
  3. Masura este extrem de periculoasa pentru ca, exact cum ai spus, loveste direct in principala lege economica ce guverneaza o economie de piata: legea cererii si ofertei.
    Dar asta nu e o mare problema pentru o tara din America Latina in care exista un melanj intre marxism si capitalism.
    Desigur un asemenea sistem poate duce la masuri populiste, ca cea prezentata de tine, in paralel cu aparitia unor persoane de genul lui Carlos Slim Helu (cel mai bogat om din lume), mexican get-beget.

    Ma rog, ar fi mult de discutat dar eu cred ca masura este cit se poate de proasta: si pe termen scurt dar mai ales pe termen lung.

    popej27s last blog post..Mimetismul, fotbalul şi jurnaliştii

    Reply
  4. Tu compari lucruri din cutii valorice incompatibile. Raul mai mare din viziunea ta – gestionarea ineficientă a fondurilor – este o rutină în mai toate guvernele lumii. Răul mai mic din viziunea ta – este de fapt o aberatie care poate genera o cascadă de calamitati economice.

    E una când guvernul cheltuie aiurea banii pe care îi are sau îi poate lua împrumut şi e cu totul altceva când guvernul începe să administreze banii pe care nu îi are. Cazul doi este intervenţie brutală contra căreia într-o societate ideală populaţia ar impune alegeri anticipate.

    Intervenţia guvernului mexican este una din şirul de acţiuni totalitariste acoperite de promisiunea unui dezastru. Adică guvernul mexican nu reacţionează la o situaţie de criză instaurând starea exceptională. Nu mor de foame mii de mexicani! Guvernul încalcă drepturile şi libertăţile propriilor cetăţeni PROGNOZÂND starea excepţională.

    La fel cum Bush a declarat război PROGNOZÂND că Irakul va ataca SUA.

    În acelaşi sens guvernul Moldovei îţi poate îngheţa contul bancar, prognozând că nu vei plăti impozitele. Sau retrage cetăţenia prognozând că vei trăda. Sau aresta presupunând că eşti terorist.

    Chiar m-ai uimit cu ultimul tău text :/

    Reply
  5. Klaus, raul cel mai mare, dupa umila mea parere, este saracia si cresterea galopanta a preturilor la unele marfuri…cred ca unele masuri interventioniste sunt necesare, chiar daca nu chiar “liberale” sau corecte…
    am spus ca sunt pentru o asemenea inghetare a preturilor la unele marfuri, cu conditia ca statul sa achite producatorilor diferentele de pret, sub forma unor subsidii sau facilitati fiscale, vamale sau de alt gen. exista marfuri, pretul carora guvernul le poate controla sau influenta (unele marfuri agricole, carne, lapte, paine intr-o masura), si altele pe care nu le poate influenta nicicum – pretul la carburantii care nu se extrag/produc la noi, energia electrica etc…
    in primul caz, guvernul are o marja de actiune semnificativa, in cel de-al doilea caz, nu prea poate face nimic decat sa se conformeze…
    acuma, despre banii care sunt sau nu-a chiar nu stiu ce sa zic…s-ar putea sa nu fie, dar s-ar putea sa fie bani, pentru ca au fost utilizati ceva bani publici la constructia memorialului si a altor obiecte “suspecte”…

    Reply
  6. I couldn’t understand some parts of this article inghet…de preturi, but I guess I just need to check some more resources regarding this, because it sounds interesting.

    Reply

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.