Spatii…lecturi…

Spaţii de lectură
E o temă la care revenim mereu, fiecare în felul său. Legătura dintre spaţiu şi lectură mi s-a părut evidentă, deşi trecută cu vederea de cele mai multe ori. Despre unele spaţii de lectură precum bibliotecile se vorbeşte intens, despre altele, precum bucătăria, ultima banchetă din troleibuz sau chiar WC-ul, se tace premeditat, ca şi cum ar s-ar înţelege de la sine că acestea nu prezintă nici un interes. Spunem „şoarece de bibliotecă” şi nu de bucătărie, de pat sau de alee, deşi o parte considerabilă a lecturilor le facem în afara spaţiului bibliotecilor…
Spaţiul întreţine o dublă legătură cu lectura. Pe de o parte, cartea în calitate de obiect material ocupă un spaţiu şi poate fi manipulată în spaţiu. Este vorba aici de spaţialitatea cărţii şi vorbim despre ea ca despre spaţialitatea oricărui obiect: masă, casă, corp.
Pe de altă parte, lectura cărţii se petrece şi ea într-un spaţiu (avem în vedere aici toate implicaţiile noţiunii „spaţiu”) şi este legată, prin fire nevăzute de configuraţia acestui spaţiu. În acest al doilea caz ar fi vorba de spaţialitatea lecturii dar şi a cititorului. De exemplu: nu ne place să citim într-o căruţă, pentru că, vezi bine, nu ne prieşte spaţiul, adică contextul. La fel, nu ne e comod să citim din mers (deşi, personal, am învăţat s-o fac de la o vreme) fiindcă spaţiul e de vină. Ne sunt prielnice spaţiile comode, liniştite, sigure, care ne cer cât mai puţine eforturi de acomodare. Într-un sens aici spaţiul este o negare a lecturii: pentru o citire bună avem nevoie de un minim bruiaj din partea spaţiului, de un minim grad de existenţă a lui…
Spaţiul de lectură nu e o constantă, aşa cum s-ar părea la o primă vedere.
Nu întotdeauna spaţiile de lectură au fost scrise, altfel spus au existat vremuri când spaţiul de lectură a fost oral. Este epoca dinaintea invenţiei scrisului, dar este şi modul de a lectura al unui Socrate. Lectura aici nu înseamnă doar parcurgerea cu vederea a unui text scris, ci actul prin care un om preia experienţa şi cunoştinţele (să mai văd) altui om sau procedeul prin care accesăm spaţii imaginate.
Odată cu invenţia scrisului, spaţiul de lectură se modifică substanţial. În locul vorbei care poate fi rostită şi auzită oriunde, a apărut condiţionarea spaţială legată de calităţile papirusului sau ale hârtiei: spaţiul lecturii trebuie să fie acoperit, pentru că ploaia spală caracterele imprimate, să fie protejate de soare, altfel suportul material (hârtia, papirusul, pergamentul, lutul ars) se distruge… Constatăm apariţia bibliotecii, configuraţie spaţială comodă pentru actul lecturii. Biblioteca devine întruchipare de tip ideal a spaţiului lecturii, este de fapt unicul spaţiu care este legat doar de actul lecturii (este deosebirea dintre bucătărie şi bibliotecă – în bucătărie se practică şi alte activităţi, unele din ele contraindicate lecturii precum ar fi sindrofii de tot felul), este criteriul de referinţă atunci când evaluăm erudiţia cuiva…Zicem „A stat mult prin biblioteci” despre un om cultivat şi invers „Ăsta n-a intrat în bibliotecă în viaţa lui” despre un individ incult…Între biblioteca de cărţi din lut ars din Babilon şi Bibilioteca Congresului SUA de până la invenţia calculatorului nu există o diferenţă conceptuală majoră. Unica diferenţă ce poate fi urmărită este cea a calităţii suportului material: hârtia este mai uşoară, mai compactă decât lutul sau pergamentul, incomparabil mai ieftină şi mai accesibilă, iar invenţia tiparului în Orient şi ulterior, Europa, a simplificat şi uşurat nespus procesul de producere şi multiplicare al cărţii.
Biblioteca nu este o achiziţie democratică sau un spaţiu al improvizaţiei. Ea nu se oferă percepţiei individuale ci se oferă tuturor în acelaşi mod, este un fel de egalitate. Fără echitate. Printre caracteristicile ei fundamentale se numără şi ce a spaţiului: ea ocupă un spaţiu, oferă un spaţiu şi închide lectura într-un spaţiu. Ieşirea din acest spaţiu sau posibilitatea manipulării individuale a spaţiului constituie adevărata democraţie, adevăratul pas înainte…
Pentru mine bibliotecile tradiţionale sunt în mare parte inaccesibile, ca şi pentru majoritatea celor care prestează o muncă remunerată numită job, serviciu sau altfel. În sensul ăsta biblioteca e un spaţiu de lectură greoi, imobil şi de multe ori inutil… Ziua mea de muncă sfârşeşte la 17.00 – 18.00, oră la care se închide Biblioteca Naţională, Mediateca Alianţei Franceze şi mai rămâne o oră-două până la închiderea Bibliotecii Municipale „B.P.Haşdeu”…Ziua mea de muncă începe la 08.00, a lor mult mai târziu. Visez o bibliotecă care să fie deschisă non-stop, după exemplul net-cafe-urilor sau al cârciumelor. Să mă trezesc la 05.00, să merg la bibliotecă pentru două-trei ore, cât sunt cu capul treaz şi mintea limpede, după care să pot merge liniştit la serviciu…Deocamdată e doar un vis…
Din fericire spaţii ale lecturii pot fi construite şi în afara bibliotecii. Odată cu apariţia e-book am scăpat şi de condiţionarea spaţială a cărţii. Biblioteca este deja un moft mobil, pe care îl port oriunde, în orice timp. Unica condiţionare ce mi se impune este cea tehnologică: adicătelea să găsesc oriunde „instrumente” de citire şi descifrare a „cărţii imateriale”. Dar, astăzi, chiar în Moldova găseşti în orice sat un calculator-două la primărie, şcoală sau prieteni. Un calculator personal nu costă aşa de mult: o carte electronică rulează şi la PC-uri ce se vând la preţul de 100 dolari…
Existenţa unei biblioteci necesită spaţiu, e o chestie pe care trebui s-o spun încă o dată. Personal, nu dispun de un asemenea spaţiu. Biblioteca mea e cea din imagine. Moda bibliotecilor de hârtie, aşezate în birouri spaţioase pentru generaţia mea nu este un semn de erudiţie, ci mai degrabă de prosperare materială. Încă nici un tip bogat nu m-a găsit printre rude ca să-mi dăruiască un spaţiu locativ încât să pot avea bibliotecă. Biblioteca mea este…calculatorul, adică mediul ăla anost din poză. Calculatorul şi scaunul reprezintă spaţiul meu de lectură (uneori mă lipsesc de scaun) – unul polivalent, căci în afară de lectură mai pot face câteva acţiuni fără a ieşi din el: să scriu, să dormitez, să privesc un film, să văd ceva tablouri…exist deci în câteva spaţii simultan fără a face un pas…
În bibiloteca mea nu veţi găsi cărţi cu însemne personale ale autorului pentru mine, gen: „Iubitului, nepreţuitului…cu stimă şi respect”. „Orbitorul” meu nu poartă semnătura lui Mircea Cărtărescu. Nu pentru că aş fi snob, ci pentru că nu este loc pentru Cărtărescu în….Cărtărescu „Orbitorul” meu poartă în schimb o dublă semnătură: a unui scanner care a transformat pagină cu pagină hârtia în biţi, apoi urma grabei febrile a scanatorului care a mai scăpat în loc de „Ţ” câte un „%” sau „/”.
Spaţiul meu de lectură, adică biblioteca mea, nu are o legătură cu spaţiul: este foarte mobil, cărţile mele încap pe cel mult 10 discuri DVD, o pot transporta oriunde (încercaţi să căraţi măcar pe Dostoievski integral pe hârtie prin tot oraşul!), o pot multiplica la nesfârşit (încercaţi să distribuiţi concomitent măcar 2 copii ale unei cărţi preferate, este imposibil)…
Nicicum nu veţi simţi atingerea copertei cărţii, mirosul filelor vechi sau cel de cerneală tipografică – în loc de asta, veşnicul icon al fişierelor comprimate deschise sub piratul de WinRar sau gratuitul de 7-Zip.

Va urma…

4 thoughts on “Spatii…lecturi…”

  1. Spatiul meu preferat de lectura este, intr-adevar, troleibuzul. Pentru ca e cel mai ieftin si aerisit(!) mijloc de calatorie in raza orasului, si pentru ca iti ia o vesnicie sa ajungi de la Buiucani la Botanica (respectiv, iti da timp sa citesti ceva mai mult).

    … despre partea a doua, vreau sa vad ce va urma, ca sa ma pot expune si eu pe tema cartilor digitale.

    Reply
  2. O idee buna. Doar ca eu nu pot sa ma exprim in ceea ce priveste spatiile de lectura pentru cartile digitale (din lipsa de imaginatie 😉 ). Pina una alta, ma gindesc si-mi inventariez memoria sa vad pe unde am mai citit =)

    Reply
  3. Intr-o vreme citeam prin metrou, troleu, autobuz, tren pentru a folosi timpul eficient. Cand faci acelasi drum in fiecare zi, incepi sa te plictisesti si atunci e momentul sa-ti iei ceva de citit. Mergeam mai rar la biblioteca. La biblioteca am inceput a merge cand stateam in camin, pentru ca altfel nu aveam cum sa citesc.

    Cred ca biblioteca a fost initial un spatiu de depozitare a memoriei colective si dupa un spatiu al lecturii sau de descifrare a acestei memorii. Ma refer la faptul ca de multe ori accesul intr-o biblioteca nu era pentru oricine, ci doar pentru unii si atunci lectura devenea un privilegiu sau chiar un lux, mai ales in conditiile lipsei tiparului.

    Acum citesc mai mult acasa. La calculator nu ma pot obisnui sa citesc literatura, doar documente sau stiri, articole.

    Reply

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.